Moartea, cand ma gandesc ca voi muri candva,, ma face sa nu pot trai cum trebuie clipa.
Nu știu dacă frica mă ține pe loc. Mai degraba comoditatea. Dar ar putea fi undeva prin subconștient frica de a gresi si de a ajunge sa regret. Acuma depinde despre ce vorbim.
Frica de a nu da gres, frica de a cunoaste persoane noi pentru ca nu stiu daca voi fi ''comaptibil'' (pentru ca asa s-a intamplat in mare parte cand am cunoscut persoane noi) cu ele, frica de a dezamagii.Cel mai rau ma enerveaza cand sunt pus sa fac un lucru pe care stiu sigur ca nu o sa reusesc sa-l fac si le spun inainte sa-l fac ca n-o sa reusesc, dar ei tot cred ca pot sa-l fac si in final iese cum am zis eu.Frica de abandon, poate d'asta nici nu vreau sa am familie.Cu toate astea pe cap, singuratatea a inceput sa mi se para un lux.
Singura frica pe care o am in momentul de fata este inconstienta soferilor din Romania, eu mergand zi de zi pe motocicleta...Pe loc oricum nu ma tine, nu pot lasa motocicleta
Mi-e firca sa nu raman toata viata o inadaptata. Intotdeauna am fost diferita, am facut lucruri diferite fata de persoanele de varsta mea si nu am reusit sa ma pun intr-o categorie, sa ma integrez intr-un grup. Oricat incerc, ma simt in plus oriunde, nu imi gasesc locul nicaieri.
De a se termina sezoanele din anime-urile mele favorite, de virusii informatici putin si ca CFR-ul va lua campionatul.
Am Arachibutyrophobie, ceea ce ma face sa evit mereu raftul cu untul de arahide din magazine.
anonim_4396 întreabă: