Durerea, iubirea și suferința mă fac să simt că trăiesc. În momentul în care le echilibrezi ai putea spune că trăiești o viață echilibrată.
Dar ce te-a făcut să pui o astfel de întrebare? Ai terminat de citit o carte de Kant sau Kierkegaard?
Dacă exiști fizic, asta nu înseamnă că spiritual trăiești.
Dacă nu gândești, nu exiști?
Nu, n-am terminat de citit una dintre aceste cărți, pentru că, nu le-am citit, dar îmi place să văd cum oamenii încearcă să ofere răspunsuri cât mai complexe unor întrebări cărora nu trebuie să le gândim un răspuns, ci doar trebuie să ne lăsăm sufletul să spună ce consideră el.
Nu te temi că dezvolți overthinking de la atâtea emiteri de păreri și concepții adesea toxice, iluzorii și nepotrivite? Sufletul omului e o fântână, și e departe de a fi ceva pur, în fond cred că acest concept de "suflet" este cel mai murdar dintre toate.
Ce este greșit în dorința de a te descoperi? Vrei să spui că oamenii sunt doar fizic și mental, fără ca corpurile acestora să fie conectate la energia Universului? Suntem un fel de roboți din carne și oase, capabil să-și dezvolte propria gândire?
Fizic suntem muritori, dar spiritual nemuritori.
Dacă nu ne punem întrebări, nu ne vom apropia niciodată de răspunsul corect.
Pentru mine a trai inseamna a strabate toata viata toate emotiile, toate sentimentele si toate trairile,, fie ele pozitive sau negative, doar atunci poti sa zici ca ai avut o viata cu de toate.
Un fel de GG Allin în varianta (r) românească, în mod cert.
Crede-mă, omul involuat n-a avut niciodată un suflet conectat la "energia Universului", mă refer la starea aia, de acum zeci de mii de ani unde eram încă Neandertali, incapabili să ne recunoaștem existența pe plan acauzal, ci doar pe plan cauzal. Deci mai bine ai fi recunoscătoare cu faptul că, în prezent avem posibilitatea să ne "conectăm" cu Universul și să empatizăm cu acauzalul, în locul de a ne crede speciali și favorizați de către Univers. Gândește-te că există specii extraterestre mai evoluate decât noi, cu un potențial spiritual și fizic mult mai mare și nici ele nu sunt favorizate (de altfel cum există și specii mai involuate, probabil cum eram și noi înainte de evoluție care nu sunt încă capabile să perceapă conceptul de suflet).
Nu am spus că mă simt superioară altor vietăți de pe alte planete, pentru că, am fost aleasă să exist pe această planetă. Sunt privilegiată că sunt aici, dar asta nu mă împiedică să-mi pun întrebări. Poate că oamenii de pe această planetă sunt mai înapoiați decât alții, de pe alte planete, dar asta nu mă împiedică să-mi doresc să îmi depășesc nivelul. N-ar trebui să ne limităm la gândurile comune ale oamenilor, ci să ne punem întrebări cu ajutorul cărora să dezvoltăm idei, dacă răspunsuri nu putem afla.
Sa te bucuri de ceea ce te poți bucura, sa faci în asa fel încât sa trăiești momente fericite
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Ralucaaa98 întreabă: