Ce iubiti si ce urati la orasul in care locuiti?

Place natura.
Urăște oamenii și ce au făcut ei.

Pai ce au facut, cu ce te-au suparat?

Că e un județ mic și pot ajunge într-un timp relativ scurt unde doresc
Oamenii lipsiți de educație, locurile murdare și vechi

Cu multe.

E foarte bine daca nu urasti nimic.

Nu e chiar asa mic, e mai mare decat judetul meu iar aici mare parte din suprafata e acoperita de munti, paduri, ape, deci suprafata locuita e cu mult mai mica Oamenii lipsiti de educatie sunt peste tot din pacate, sunt majoritari

Imi pare rau sa aud asta

Ce plictisitor, deci al tau e mai notoriu de cat al meu
Te-ai gândit pe viitor sa mergi într-un județ mai mare?

Nu stiu ce sa spun, aici imi place peisajul, aerul curat, linistea. Intr-un oras mare gasesti mai multe lucruri de facut dar este aglomerat, zgomotos, poluat si lucrurile astea nu imi plac. As vrea un oras mai mare dar nu ca Bucurestiul si sa fie intr-o zona de munte. Tu ai vrea sa pleci?

Nu suport este galagios ca naiba si nu mai reabiliteaza cladirile vechi.

De iubit... nu cred ca am intalnit asa ceva in orasul asta inca

Da, daca am oportunitatea m-aș muta, doar un job mai bun ar fi motivul

Trebuie sa fie si ceva frumos, poate nu ai descoperit tu inca acel lucru

Un loc de munca mai bun gasesti cu siguranta intr-un oras mare, dar vor fi si dezavantaje.

Asa este. Poate sunt eu prea revoltat pe orasul asta.

Îmi place traficul și urăsc traficul.

Tot

Iubesc faptul ca e un oraș extrem de frumos in plina dezvoltare, dar nici prea cosmopolit cum sunt Bucurestiul sau Clujul.
De urat nu urasc nimic

Iubesc faptul că este un oraș micuț și drăguț, cu clădiri frumoase și mult potențial. Iubesc fântânile arteziene și florile, iubesc luminițele de iarnă și locurile în care s-au țesut amintiri - în special o anumită băncuță din parc, în care mă opream în liceu cu o bună colegă ca să ne relaxăm după orele de multe ori extenuante. Îmi amintesc că toamna mai venea câte un vânt și ciufulea copacii cu frunze care abia așteaptau să danseze...iar eu eram fascinată. Colega mea îmi spunea că mă bucur ca un copil, la rândul ei fascinată de bucuria mea.
Și iubesc oamenii care au avut curajul să facă lucruri bune, mici și mari...cum ar fi să inventeze rețete cu rezonanță aici la noi și chiar peste hotare sau să ridice orfelinate, să fie mâinile și picioarele Lui Dumnezeu, cum era și titlul unei cărți.

Ce nu iubesc la orașul meu este faptul că de multe ori nu există atenție la detalii, în unele privințe, că nu există peste tot străzi asfaltate, iar dacă sunt, în unele zone sunt ciuruite de gropi. De asemenea, nu mă bucură problemele ce țin de canalizare și curățenia care în unele locuri lasă de dorit.

Intrebare frumoasa. Iubesc felul cum au amenajat unele locuri, iubesc amintirile din el. Iubesc pe cei ce ma iubesc si urasc pe cei ce ma urasc, dar se intampla sa si iubesc si sa urasc aceiasi persoana. Urasc rautatea lor si ipocrizia lor.

Ce detest este lipsa empatiei din el. Ce iubesc, nimic! Voi pleca cu prima ocazie.

Păi atâta timp cât noi oamenii suntem frumoși nu doar în exterior ci și sufletește, atunci și orașul va fi înfloritor.În schimb dacă suntem răi și avem doar gânduri negre așa vom transforma și orașul într-unul posomorât.

Ce-i prea mult strica

Iubesti si urasti in acelasi timp?

Foarte bine.

Foarte frumos, mai exista acea bancuta acum?

Da, amintirile pot transforma orice loc intr-unul placut

Sau neplacut.

Cred ca e cea mai buna alegere sa pleci daca nu te leaga nimic de acel loc.

E destul de greu sa-ti dai seama cum este un om la interior.

Corect.