Ce parere aveti despre cei care se sinucid?

Sunt persoane disperate care nu au putere sa lupte in continuare cu greutatile vietii si prefera calea cea mai simpla dar si cea mai gresita dupa parerea mea, sa zicem ca sunt persoane lașe

De ce vorbesti la modul general? Tu macar iti poti inchipui ce chinuri traiesc uni oameni?

Depinde de motivatia lor. Pe unii ii poti considera chiar extrem de curajosi.

Poate sunt persoane prea inteligente sa suporte lumea si prea curajoase sa se conformeze cu cea mai mare minciuna. Exista si disperati, metoda aleasa ii deosebeste de ceilalti; funia, lama sau diferite pastile care distrug organismul fara a-l omori e alegerea disperatilor, care nu intotdeauna pot fi numiti lasi. E usor sa-i spui cuiva asa cand tu iti creezi prieteni imaginari care cica te-ar proteja si ti-ar rasplati suferinta, asta e lasitatea de fapt.

Nu pot face fata vieti, si aleg o clipa de durere in loc sa lupta in continuare!

Pentru ce sa lupte?

Toti oamenii trec prin diferite situatii in diferite momente ale vietii,unele bune altele mai putin bune sau chiar disperate, asta ce insemna ca toti care trec printr-un moment urat ar trebui sa se sinucida ca nu pot sau nu stiu cum sa il depaseasca, nu, cei mai multi se chinuiesc sa rezolve problema doar o mica parte alege sa capituleze, si eu ca si toti ceilalti am avut de trecut peste multe obstacole si poate erau momente cand imi spuneam ca e mai simplu sa mori decat sa lupti dar mi-a fost mult prea frica de moarte ca sa imi pun in vreun fel viata in pericol

Sa lupte cu ei pentru a se regasi, eu unul suicidul il consider(nu conteaza situatia) un act de iresponsabilitate mentala!
E destul de penibil ca om de orice fel sa fi alaturat adolescentiilor si betiviilor care se sinucid din motive ireale(asta ar trebui sa fie un motiv pentru a rezista)!

Eu m-as sinucide mai la batranete, si as alege metoda perfecta, ziua perfecta, situatia perfecta (adica sa nu ma fi suparat ceva, sa nu fi suparat pe cineva), nu e disparare, nu e iresponsabilitate, e acceptare, curaj, ar fi, ramane de vazut daca chiar o sa fie. Siiii, pentru ce sa te regasesti?

Te poti accepta si in timpul vieti mai ales ca sti ca dupa moarte nu te mai asteapta nimic.Regasirea te face sa crezi si sa fi multumit cu tine!

Si eu as alege sinuciderea daca as fi diagnosticat cu o boala incurabila sau prea incapabil de a realiza ceva(tot la batranete)

Daca insist cu intrebarile, te sinucizi de acum. Adevarul e ca nu ai pentru ce sa lupti, n-ai de ce sa te regasesti, esti muritor, ai putea spune ca e motivul perfect sa traiesti intens, dar pentru ce? nu iei nimic cu tine.

"Cu toti ne nastem pentru a muri"
In fata morti cu toti suntem egali indiferent ce-am avut sau facut pe pamant!

Isi pierd mantuirea

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Au diverse motive, dar nu are trebui sa faca ceva de acest gen.

Oameni curajoși.

Sinuciderea inseamna_ pierderea linistii sufletesti, renuntarea la fericire de bunavoie cu incrancenare pentru ETERNITATE...

Pierderea reperelor morale, a increderii in oameni, a esentei cum ca STAREA eternitatii sufletului este adevarata miza, pierderea tuturor acestor lucruri nu are cum sa fie o dovada de curaj, ci de descentrare, de esecul in angoasa al unui spirit ce va trai totusi eter.
Stiu, traim intr-o lume in care in afara istoriei, in afara faptelor noastre totul in jurul nostru piere la un moment dat, dar chemarea, invitatia divina este spre asumarea unui statut suprem: "indumnezeirea" omului prin aderarea la "prietenia" cu Dumnezeu, la "parteneriatul" cu Cel care iti poate cladi o vesnica lume reala, spre deosebire de surogatul acesta de gen "Matrix", in care lupta este adevarata DEMNITATE, si nu abandonul, lasitatea sau comoditatea degradanta a viciilor...

Ți-am cerut să-mi explici ce înseamnă sinuciderea?

Buna intrebare!
1. sunt persoane spalate pe creier de mass-media care cred ca sinuciderea este un gest onorabil si sa nu indrazniti sa ma contraziceti pentru ca e EVIDENT ca se promoveaza asta;
2. sunt persoane disperate care chiar nu mai au puterea sa indure necazurile vietii.

O viata ai. pacat sa o dai asa aiurea. si nu ma refer la pacatul "religios" sau prostii de genul. dar pe unii ii inteleg de ce o fac.

Daca se promova sinuciderea, religia ar fi murit de secole. sau chiar secolul asta, ca pana la urma de aia a fost inventata, sa provoace frica pentru oameni, vezi domne te sinucizi te duci la satana in castron.

Inainte nu se promova asta pentru ca mass-media nu era atat de dezvoltata.Iar oamenii erau mai religiosi.
Chiar si pe vremea comunismului, am citit undeva ca o melodie a trupei Iris nu a fost publicata pentru ca era considerata depresiva.
Moda emo promoveaza comportamentul autodistructiv http://25.media.tumblr.com/tumblr_lpoiagDD821r1ou90o1_500.jpg
Celebritatile promoveaza asta:
http://i.ytimg.com/vi/4EzfxN7wfaM/hqdefault.jpg
http://fc04.deviantart.net/......5h2rx9.jpg
http://www.metalinjection.net/......mo409.jpeg
Iar oamenii se lasa manipulati:
http://disqussion.club/wp-content/uploads/2014/10/suicide_shadow.jpg
http://fc06.deviantart.net/......inMs66.jpg
http://www.whatdoesitmean.com/ssz1.jpg

"moda" emo e pentru prosti. copii cu caracter slab. ce pretentii ai la ei

Este dificil a se discuta despre cauze. Dar oricum, intr-o lume a valorilor rasturnate, intr-o lume in car elipsesc din ce in ce mai mult reperele, omul poate ramane usor fara acel sprijin de baza care il poate feri din start de orice gand al crimei (fie ea chiar si fata de propria persoana). Acel sprijin este CREDINTA IN DUMNEZEU.

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial pentru acea persoana să caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale.

Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stiu.Niste pitipoance si patachini care se cred cool:
http://images.ados.fr/......le-big.jpg
http://images.sodahead.com/polls/001602407/IMG_0052_answer_4_xlarge.jpeg

Sunt acele persoane care cred ca viata lor este un cosmar si nu mai au sens sa traiasca pe pamint, cind nu mai au nici-o speranta ceea ce priveste viitorul si decid ca ar fi mai usor pentru ei sa puna capat suferintelor
Cred ca nimeni nu are dreptul sa-i judece, a fost viata lor care din pacate nu una buna, si imi ramine doar sa-mi fie jale de ei, ei au ales acea cale

Din pacate, nu doar incurabilii, disperatii, depresivii, psihoticii se sinucid. Uneori comit suicid si hiperreactivii... nu ati vazut de atatea ori la stiri, copii care s-au sinucis pentru o nota mica? sau alte cazuri... reactii exagerate la o cearta din dragoste, la o problema de serviciu etc. E momentul acela de disperare in care nu mai judeci, in care ti se pare ca lumea s-a terminat, chiar daca de fapt, daca ar avea rabdare pana a doua zi, ar vedea lucrurile la dimensiunea lor normala. adica toate-s trecatoare, nimic nu conteaza cu adevarat.
Alea sunt tragedii. Nu irecuperabilii care nu mai pot sau nu mai vor sa traiasca.