Daca acel om care a murit mi-a facut mie foarte mult rau sau familiei mele, nu doar ca ma bucur, dau de baut pentru tot cartierul.
Daca nu am avut treaba cu persoana care a murit,, nu am de ce sa ma bucur.
Nu e copy paste de pe net, e ceea ce cred eu, ceva cauzeaza fericirea asta, cauza e in creier iar efectul il simt si eu, ti-am spus ca simt cat timp se elibereaza acele chimicale in creier, 5-10 minute
As avea o parere proasta... Evident, nu am cum sa stiu ce i-a facut omul acela dar in cazuri precum acesta nu mi se pare indicat sa-ti arati sentimentele.
Da, te poti bucura in sinea ta, dar, in momentul in care le spui celor din jur ca te bucuri dai dovada de slabiciune.
Nu te poti bucura niciodata de moartea cuiva. Moartea este un proces ireversibil, secerator, dureros, natural. Ne pedepseste pe toti indiferent de religie, sex, apartenenta la orice. Moartea inseamna inexistenta si ea aduce lipsa sufletelor care au stat la construirea ta ca puzzle destramat. Din momentul in care te nasti pana in momentul in care mori, toti cei cu care ai intrat in contact, fie fiinte, fie lucruri, ajuta la complatarea universului in care traiesti si univerului care il detii in tine. Fie din razbunare, fie din fericire, moartea este fenomenul care ne defineste.
Se spune ca inainte sa mori, cu cateva secunde, creierul intra intr-o zona necunoscuta noua, care reia fiecare moment, fiecare amintire ce ne-a fost imprimata in adancul fiintei noastre.
Cei care se bucura de moartea cuiva, nu vor intelege niciodata lupta sau bataliile prin care a trecut acea fiinta. Cumva, e normal sa te bucure daca e vorba de razbunare, insa acea bucurie, porneste din pur egoism iar acel egoism, porneste din insasi ideea de viata. Te bucuri pentru ca tu inca existi. Dar dupa moarte, nu mai este nimic. Totul piere, ramane golul. Un gol ce se poate umple doar daca ceva sau cineva se naste.
Suntem doar piese de puzzle si o viata intreaga incercam sa completam acel puzzle, sa-l refacem, sa-l destramam, sa-l cladim piesa cu piesa. Si asta se poate intampla doar din existenta celorlalte fiinte. Daca tu ai fii unica fiinta de pe pamant, n-ai putea sa ai nici un fel de stare, n-ai putea sa simti pentru ca nu ai intrat in contact cu nimeni si nimic. Moartea este acceptata ca destinatia finala. Nu e nimic imbucurator in moarte decat ideea ca POATE, cumva, in nu se stie ce alta maniera, inca vei exista. Toti suntem o apa si un pamant. Toti ajungem in fata acelui moment si nu, nu poti fi fericit pentru asta. Nu, daca gandesti totul din strafundurile fiintei tale.
Buna ziua, draga! Exista 3 variante: 1. persoana respectiva are o credinta puternica in Dumnezeu si in viata de Apoi. 2. persoana are o problema psihica. 3 persoana il uraste de moarte pe acel om. Sper ca ti-am fost de folos! Te pup si iti doresc, din suflet, sa ai o dupa-amiaza linistita Pa, pa!
Eu sunt fericit si de moartea unor oameni la TV...Care meritau sa moara, doar atat.
"fiecare amintire ce ne-a fost imprimata in adancul fiintei noastre."
E mult mai adând de atât panã la urma totul in univers este conectat. Când murim o sa stim fiecare moment pertrecut vreodatã, o sa devenim una cu universul.
anonim_4396 întreabă: