Ce parere aveti despre persoanele antisociale, care nu au prieteni nici nu doresc asta, nu le place sa counica cu nimeni, sunt singuri si isi adora singuratatea,tradati,dezamagiti de toata lumea, care numai cred in iubire, in persoana de sex opus, e despresiv oare?

Probabil s-au ars avand incredere in altii, au fost dezamagiti de prea multe ori sau pur si simplu le place singuratatea, omul nu e un simplu animal despre care spui ca trebuie sa traiasca intr-o turma sau ca trebuie sa socializeze...
de fiecare data cand ma duc la munte imi imaginez cum ar fi sa fiu intr-o cabana deasupra orasului, singur sau cu "the one" si vreo doi copii si sa vin cu o masina off-road plina, plina de mizerie pana-n oras dupa mancare si putin alcool, apoi sa-mi petrec ziua spargand lemne... in toate astea lipseste insa sursa finantarii ) si uite asa trebuie sa invat niste tampenii de care nu sunt deloc interesat si sa cunosc o gramada de lume.

Fiecare cu ciudateniile lui... daca ei se simt bine asa.

cea mai bună decizie.

Nu cred sunt dezamagiti, doar ca nu sunt interesati. Adica atunci cand esti dezamagit ai o stare de suflet negativa, daca esti singuratic nu inseamna ca esti tradat, adevarat multi isi dau seama de asta dupa ce sunt tradati sau inselati, dar descopera un nou "eu" al lor. Eu sunt ceva asemanator, socializez si ma descurc, dar nu imi place sa fiu inconjurat de multi oameni, cand eram mai mic, tanjeam dupa atentie, chiar faceam multe tampeni. Pana a aparut o lipsa de interes si mi-am zis "de ce?" si apoi am incercat sa ma uit la mine si am vazut ca eram patetic: eram gras, neingrijit, nu citeam, nu le dadeam importanta parintilor, nu imi pasa decat sa fiu popular. Dintr-o data am inceput sa am grija de mine si dupa ce am ajuns la un anumit nivel mi-am dat seama ca toti acuma doreau sa fie langa mine, doar pentru ca m-am "imbunatatit" si pentru ca nu imi mai pasa, dar mergand cu "lei si nu cu oile" mi-am dat seama ca eu sunt de fapt eu sunt rechin, imi placea unde mergeau ei, ca imparteam un anumit statut, dar nu simteam ca apartin, imi placea dar nu simteam ca are vreun sens sa fac ceea ce ei faceau, sa petrec? sau beau? sa ***? si apoi sa merg la cursuri a doua zi ca un rahat? Eu ma simt bine cand castig ceva valabil pe viitor nu cand imbogatesc pe cestio cine si am inceput sa acord mai multa atentie lucrurilor care sunt "bune" caci pana la urma bun este si ceea ce te face sa te simti bine.

Rezumatul este ca acesti singuratici nu sunt asa ca au o problema, pur si simplu nu doresc altceva, bineinteles sunt uni care o iau direct in jos, de aia sunt singuratici, dar nu toti.

Parerea mea este ca sunt oameni normali si ca ceea ce fac ei in timpul liber nu ar trebui sa faca parte din eticheta lor. De multe ori am vazut si am patit sa fiu considerat chiar si "impotent", "handicapat", "ciudat", "de evitat", "pervers" (desi asta nu stiu de unde au scos-o...), "esuat". Desi acele persoane care m-au etichetat nu au nimic deaface cu timpul meu liber, colegi si colege la liceu (ultimul an)... Acuma normal, nici colectivul pe care il dau exemplu nu este unul foarte serios si matur. Dar sunt si oameni maturi care fac aceaste lucruri.

Incet, incet devin si eu asa...

Dar daca ai fost tradatat, dezamagit si ai o teama sa nu fi dezamagit ce spui?

După părerea mea, consider acele persoane introvertite ca fiind cele mai interesante.De ce? Pentru că întotdeauna mi-a plăcut ce e diferit. Oamenii introvertiți sunt lupi într-o lume de oi.
Acum,să nu ai nici un prieten și să fi dezamăgit pe toată lumea,să nu mai crezi în iubire și restul,consider că este un lucru normal în viața omului,dar trecător.E pur și simplu depresie,oamenii trec peste,iar dacă nu,au o problemă.Nu cred că cineva ar vrea intenționat să nu aibă nici un prieten.
Dacă starea de depresie,manifestată prin ce ai spus tu,trece,firea lor melancolică o vor avea totă viața.
Eu, de exemplu, nu suport să umblu în grupuri mari. Când o fac, mă sufoc, vreau să plec.De aceea,intenționat,îmi fac foarte puțini prieteni,care știu că merită și la care le pot povesti multe.
Aș renunța la o ieșire cu "prietenii"pentru a citi o carte,sau a face altă activitate singur.
Deci,consider "crizele" spuse de tine,depresie și suferință, care trec.În cazul în care asta se arată toată viața, înseamnă că au trăit ceva groaznic, ce nu pot să uite.
Până acum, am fost plăcut impresionat de persoanele introvertite pe care le-am întâlnit.Au ceva special, sunt mai inteligente și ai ce vorbi cu ele.De obicei ascund suferințe pe care vor să le împărtășească prietenilor adevărți.

Au fost dezamagiti prea tare in trecut...Dar eu cred ca e ceva trecator.
O persoana/niste persoane iti pot schimba viata in rau, dar la fel tot ea/ele ti-o pot schimba in bine.
Depresiv esti cand nu mai vezi nicio solutie, dar exista una. Ai nevoie de cineva care sa-ti fie alaturi si sa te sprijine.
Insa trebuie sa fii atent cu cine stai, la prieteni ca sa nu ajungi dezamagit

Nu vor fi antisociali toata viata. Aia e o perioada de negare, zic eu.

Nu, eu vreau sa zic ca multi sunt introvertiti pentru ca le place, nu pentru ca trec o perioada, nu pentru ca au vreo teama, pur si simplu le place acest stil de viata, este un stil de viata cu care te nasti, uneori (alti o aleg, dar la aia cred ca este i faza, desi nu la toti). Eu de cand eram mic de vreo 3-4 ani la gradinita nu eram prieten cu nimeni si m-am distrat grozav, am avut o copilarie introvertita si minunata, singurul lucru care ma deranjeaza sunt acele persoane care te critica pentru asta sau care cred ca trebuie sa iti arate "calea buna".