Viata scolara este foarte frumoasa, mai ales gimnaziul mi s-a parut excelent.
Atunci am intrat pe caile ''micii maturitati intelectuale''.
Este una foarte frumoasa, mai ales liceul, dupa ce incepi sa te intelegi cu majoritatea colegilor, nu trebuie sa disperi daca nu reusesti de la inceput. Cat despre invatat, da e de invatat avand in vedere examenele care te asteapta, dar si in invatat exista parti frumoase.
E o perioada de formare. Traiesti experiente care te fac sa devii mai constient de cine esti si ce vrei tu de la viata.
Sunt experiente negative care te fac sa stii ce nu vrei ca astfel sa vezi mai bine alternativele.
Si sunt desigur si experientele pozitive care inseamna de fapt o slefuire a talentelor tale, a ceea ce deja esti.
Prietenii si antipatii, parteneriate limitate si altele pe termen lung, loialitate si tradare, este pur si simplu un mod de a percepe viata care mereu va avea aceste nuante de alb si negru.
E o experienta care ar trebui traita, macar pana la un anumit punct. Pentru ca acelasi lucru il intalnesti si la locul de munca si pe campul de razboi si oriunde.
E mai bine sa fii antrenat pentru ce va urma in varianta usoara a vietii.
Pentru ca desi poate parea scoala un calvar, acolo daca nu reusesti inseamna ca nu castigi nimic.
Insa in viata, nu este doar ca poti risca sa nu castigi nimic, este despre faptul ca poti pierde oricand totul si asta doare al naibii de tare.
Daca nu traiesti durerea de a nu putea castiga ceva durerea de a pierde totul va fi o lovitura cu mult prea grea incat atunci cand te va dobora nu vei mai fi in stare sa te ridici.
I-as pune capat. Dar intr-un final ii multumesc ca m-a educat si nu sunt vreo anagramata pe aici, care is cu chilu'.
Vezi-ti de ea, un sfat amical.
Ce tu?
Pe ce cai ai intrat si n-ai gasit iesire? )
Moor, auzi ca s-a maturizat in gimnaziu, GIMNAZIU diiing.
"micii maturitati intelectuale" bomba cu ceas. Dala de haur.
Pai daca si astia de la liceu or sa fie niste idioti o sa ajung dracu' criminal la cati nervi am strans.