Ce preferati? Sa stati singuri sau cu prietenii?

Cu prietenii!

Amandoua. Am momente cand vreau macar pentru cateva clipe sa ma inchid in mine si sa fiu doar eu si gandurile mele, dar am un defect: pentru mine prietenii fac parte din ceea ce sunt. Nu ma pot numi normala fara ei. E ca si cum as fi defecta.

Ai dreptate

Multumesc.

Nu stiu exact. La ce prieteni am eu... lasa
Dar imi place si cu ei uneori. Sa mai radem impreuna. Sa ne prostim
Dar de obicei imi place singur. Doar eu si gandurile mele
Tie?

Https://www.google.ro/......ps?/search

Singur cu mormanul de fiare, ala e prieten, viata, distractie si mandrie in viata mea

Nu imi place nici sa stau singur dar nici sa am multi prieteni in jurul meu...


De obicei ma simt bine daca am doar o persoana pe langa mine. Nu sunt fanul grupurilor.

Am momente cand simt nevoia sa stau singur, dar de cele mai multe ori simt nevoia sa fiu acompaniat de prietenasii mei!

Daca vorbim de prieteni cu adevarat desgur ca cu ei, daca vorbim de persoane perverse care ma barfesc pe la spate mai bine singur

Si,si.

Prefer sa stau uneori singura...dar bineinteles si cu prietenii

Da...

Prietenii ma trezesc la realitate

Intr-adevar dar depinde si ce prieteni ai...

Nu vrei sa ii vezi pe ai mei. Am de la unul care ma trage la Biserica duminica pana la unul care a pierdut 80 mil intr-o noapte

Eu imi selectez prietenii...si de asta am c-am putini Evit persoanele superficiale si vulgare ca spun asa...

Pai asa e. Adica astia sunt "prieteni" dar nu adevarati de astia nu prea am, desi ei ma considera unul.

Sunt "prieteni" cu tine din interes

Nu stiu de obicei toti imi spun secrete. Am auzit multe. Dar cumva la mine se opreste totul. Eu sunt nevoit sa ascult mai mult. As vrea sa fac si eu parte din cercul asta. Dar nu pot cumva ma pun in locul lor si stiu cum s-ar simtii daca as spune. De asta tac

Nu inteleg care cerc...

Singură.

Pai cineva spune cuiva ceva. Zice sa nu mai zica. Acel cineva ii spune la fel atuia. Acela imi spune mie. Doar ca la mine se opreste. Nu imi place sa barfesc dar am deviat de la subiect.

Am unele momente, în care pur şi simplu simt nevoia să-mi aud doar respiraţia şi inima bătând. Atunci, iubesc să privesc luna, mă linişteşte. Desigur, dramele astea filozofice mă apucă de obicei, noaptea.
În rest, iubesc să stau cu oamenii care mă fac să zâmbesc. Sunt conştientă că îi obosesc psihic, mno, hiperactivitatea mea atinge cote maxime, dar cu atât mai mult îi apreciez şi îi iubesc când ştiu că nu renunţă la mine pentru că nu pot trăi fără doza mea de nebunie.

Aaa Ai dreptate nimeni nu e in masura sa judece pe cineva