Ce sentiment/e trezeşte în voi gelozia celor din jur? Scârbă? Amuzament? Milă? (indiferent spre cine este îndreptată)
Ordonare:
Cronologică
Depinde cât de dusa la extrem este gelozia respectiva. In prima faza amuzament, pe urma mila și la final scârbă. Toate trebuie sa aiba o limita!
Răspunde
Amuzament, mai ales cand vezi cupluri ca se cearta ca prostii in plina strada fara pic de rusine, isi spala rufele in public, mai sunt agarici d-aia care se cred zmei cu oricine pentru ca li se pare lor ca te 'uiti la gagica lor', bolnavi, apoi se trezesc ca dau de vreun nas ca sa-i mai trezeasca putin la realitate. Gelozia e ok intr-o mica masura, dar cand devine bolnava deja e semnalul clar ca trebuie sa fugi de handicapatul/handicapata de langa tine.
Gelozia exagerată a celor care formzează un cuplu, aceea îmi crează nervozitate.
Când văd cazuri de soţii sau soţi care umblă în telefoanele partenerilor, le verifică mesajele, se cred stăpâni peste partenerii lor. În primul rând că nimeni nu e stăpânul nimănui, chiar dacă sunt într-o relaţie conjugală. Evident că nu sunt de acord ca unul dintre soţi să înşele dar nici celalălt să-i încalce intimitatea şi să-i umble în telefonul sau să pună detectivi particulari să-l urmărească (da, am întâlnit cazuri).
Nu mi-a pasat niciodata ce fac altii, dar cand n-am de ales ca vreau sa fac eu si ei se baga in treburile mele sa ma implice in "ale lor" atunci incep istericalele cu "ce faceti peste mine". Cand n-am ce face, dau atentie unde gasesc.
Sunt o persoana care nu observ pe ceilalti, decat pe anumite persoane. Deci clar, daca era cineva care nu suportam m-ar fi amuzat la inceput, dar cand devin implicata mi se face scarba de mine insami, simt "murdaria" pe mine cum ma impute.
Si acum incerc sa-mi dau seama ce e sentimentul de mila, cred ca am o problema. Nu am devenit "vegan" din mila, ci mai intai am fost terorizata pe Facebook, apoi am cercetat eu ceva, si mai tarziu mi-am dat seama ce frumoasa e viata fara. Off, dar ma infurie enorm cand "sunteti impreuna si trebuie sa ma implicati pe ghinionista de mine". Si uneori sunt foarte hartuita de aceeasi persoana ca mai tarziu sa o observ.
Si eu consider ca fiecare este cine vrea sa fie, adica sa fi gelos ca altcineva e ce care tu de ce nu poti fi? Ar trebui sa fie amuzant ca unii oameni in loc sa "munceasca" fac asa in treburile altora. Dar adica, daca era "al tau" nu te simteai in asa hal, e al altcuiva si se joaca cu "mintea ta" si asta e (raspunsul care l-am dat mai devreme). Cred ca gandesc prea mult, inteleg tot si nu-mi pasa de nimic.
Depinde doar la ce nivel e acea gelozie și cum e manifestată.
Dacă e la nivel înalt mă face să mă îndepărtez de persoana aia pentru că îmi provoacă scârbă.
Tu ai fi geloasă pe iubi dacă ar vorbi cu iubi2 și și-ar trimite pupici?
Proasta impresie de prostia lor. Gelozia, invidia si rautatea venita din invidie, sunt sentimente parazite inutile care nu ajuta pe cel in cauza. Spre deosebire de rautatea pura care uneori poate aduce beneficii celui care o are.
O,de mult nu a mai fost pe mine geloasa nimeni dar de mult de mult cand era atunci s-a manifestat prin rautate gelozia si nu am mai vorbit cu persoana respectiva.
O iubire cam bolnavă dpmdv.
Un partener gelos are clar ceva insecurităţi.De fapt, gelozia în orice situaţie se naşte din insecurităţi.Un om total sigur pe sine, mulţumit de propria persoană, nu o va simţi niciodată.
Ai putea fi cu un astfel de om?
La fel și eu, de exemplu dacă simt că tipa cu care stau vrea într-o oarecare măsură pe altcineva o să mă despart de ea, trebuie să fiu corect și față de mine și față de ce vreau.
Alții acceptă relații în care partenerul mai simte și pentru altcineva într-o oarecare măsură dar nu aș putea, nu ar avea sens.
Am zis asta pentru că e o diferență între gelozie și intuiție, dacă nu ești gelos și nu simți gelozie dar simți că partenerul nu îți e loial trebuie să îți asculți intuiția.
Dacă nu simți ce trebuie sunt destui care caută friends with benefits așa că e ok oricum ai da-o.
Oricum poți renunța și la gelozie și orice altceva dar în timp, dacă stai cu cineva puțin gelos, în limitele normale poți să îl ajuți să se vindece - dar trebuie să vrea, să conștientizeze că are o problemă și să facă pași mărunți.
Nu trebuie să arunci oamenii așa, toți au defecte.
(Și zic în general, nu vorbesc de tine)
Sunt sigura pe mine, aroganta, si foarte multumita de mine.Si totusi sunt geloasa.Gelozia asta vine dintr-un sentiment de posesivitate; ce e "al meu" e "al meu".
Nu, n-as putea fi cu un om plin de insecuritati.Dar mi-ar placea un partener gelos.Gelozia/posesivitatea sunt sexy mai ales la un tip si sunt o forma de validare, o dovada de afectiune.
Intre niste limite, bineinteles.
Pe mine ma amuza uneori cand baiatu "asta" n-am nici o treaba cu el si uite o face pe gelosu de parca "noi" am fi ceva. 
Eh, apoi eu sufar ca am dat de asemenea specimen si nu exista altcineva facut pentru mine. Aveam obiceiul sa le pic la asemenea glume, sa devin "suferinta" lor. Si nu din cauza la nesiguranta mea aici, ci pentru ca mereu m-am simtit datoare la vreun dz fata de tot ce mi se intampla si cum mi se vorbea, dar unii sunt asa nesimtiti. De o relatie serioasa in viata mea, eu n-am avut parte, ca daca era cu mine n-avea de ce sa fie gelos, ca nu-s genu care sa fac "figuri", am grija cum ma comport cu straini imi respect "viata" cand ma respecta.
Da,toţi au, dar depinde fiecare ce defecte poate tolera. (temporar sau permanent)
Eu, personal, gelozia nu pot s-o tolerez.
Da-i de ales si respectati decizia, nu te intoarce inapoi. Cel mai bine se rezolva lucrurile cand le zici in fata nu cand lasi sa treaca pe langa tine si astepti ignorand. Cand cineva face ceva aiurea, ii zici in fata o sa iasa urat asta e dar o sa se incheie in acel moment. S-ar rezolva totul usor, dar oamenii lasa pe mana lui dz tot ce misca, si oamenii nu-s capabili sa fie fara sa li se zica cum.
Scârbă.
Pot să condimentez cu amuzament, dar sentimentul majoritar e de scârbă.
O să dau și un exemplu. Chiar ieri a fost o zi mai neagră pentru un operator privat de trenuri din România. Au adus niște trenuri mai moderne din afară (deși cumpărate SH), dar oricum peste tot ce are operatorul de stat. În fine, s-a întâmplat ca unul din trenuri să facă un scurt-circuit și să iasă foc. Și repede în comunitatea entuziaștilor de trenuri au sărit destui arși de cinism cum aplaudau de bucurie, dar era doar un scenariu tipic de „râde ciob de oală spartă". Pentru că la operatorul de stat se strică trenuri în fiecare zi. Multe iau foc sau se defectează de cum ies din gară. Pe alea nu le mai vedeau, dar trenul privat care se strică o dată într-un an....vai, agitație, râsete isterice...trenul nu așa de grozav.
Ăștia nu erau pasionați de trenuri, ci pasionați doar de operatorul de stat (poate unii dintre ei fiind angajați acolo, ori pur și simplu primesc mocăngeli pe furiș - se întâmplă). Și evident că îi roade gelozia în ceea ce privește succesul privaților care știu să mai și investească și să atragă public. Iar operatorul de stat operează cu aceleași tigăi. Gelozia își spune cuvântul în cazul lor, ignorând câte belele grave are zilnic compania lor preferată, în timp ce se leagă de un defect apărut o dată pe an la un privat care face treaba mult mai bună.
Normal, ca si asa daca persoana vrea sa se duca in alte parti se duce, daca vrea sa se desparta se desparte, el sau ea alege, asa ca gelozia nu-si are sensul. Si mai ales daca gelozia exista inseamna nesiguranta, inseamna ca nu esti sigur ca te iubeste, altfel orice ar fi nu se duce in alte parti.
Si cand nu te mai iubeste aia e, deci tot inutila e gelozia, trebuie sa ne asumam faptul ca iubirea poate sa nu dureze permanent.
Da, dar dacă îi dai motive și tot tu te superi că e gelos ești handicapată 
în general vorbind.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
