Ceva nu pricep, cand eram singur in casa, cand stateam in camera mea ma simteam mai nasol psihic. Cand maica-mea e in casa, chiar daca sta dincolo la ea in camera (deci cand nu interactionam), ma simt mult mai bine in camera mea.

Oare de ce?! Ca pana la urma in camera eram si daca era ea in casa si daca nu era.

Ca si la scoala, daca era clasa goala aveam un sentiment negru putin, daca erau colegii, chiar daca nu interactionam cu ei si imi vedeam de treaba mea, eram bine.
Ca pana la urma tot in clasa eram si tot de treaba mea imi vedeam si daca erau ei acolo si daca nu erau.

In toata psihologia n-am gasit despre cazurile astea.

Păi nu e asa greu.
Te simți singur când nu e cineva în casă, știi că mai e cineva acolo iar asta te face să te simți mai bine.
Dacă era o persoană toxică mama ta te simțeai nervos, îți strica mereu starea, dacă pleca te simțeai singur, dintre astea două e mai rău să stai cu cineva nașpa în casă deși nu e niciuna perfectă.
Dacă te simți singur ai putea să îți iei un animal de companie dar nici de ăla ziceai pe undeva că nu vrei.

Pai asta stiam si eu ca ma simteam rau ca nu era nimeni in casa, ideea era de ce daca eram singur ma simteam nasol! Aici e aici.
Ca pana la urma din moment ce ai inchis usa la camera si iti vedeai de treaba, n-ar trebui sa conteze ce era sau ce nu era dincolo de acea usa.

Nu e tot una cu aia cand te deranjeaza ca nu e cineva cu tine in incapere, sau ca nu discuti cu cineva, ca aia e altceva, normal ca daca lipseste, nu mai e acelasi lucru, dar cand ce faci acolo nu depinde de prezenta cuiva, acolo e ciudat.

Sigur ca daca era o persoana toxica cu mine in casa era nasol, asta clar, era mai nasol decat singur, sau la fel de nasol.
Animalele nu pot inlocui oamenii. Nu ar inlocui, plus ca lasa par, trebuie sa-i duci afara, belele de care nu am nevoie, locul lor e cam prin natura, nu in casa.
Singur nu sunt, ca e mama mereu cu mine in casa acum.

Te simti in siguranta cand esti cu cineva inseamna

Faptul că știi că mai e cineva în casa te face sa te simți mai bine chiar dacă nu e în camera ta și ai usa inchisa.
Acel gând.

Persoanele îți dau un sentiment de siguranța și îl anulează într-o oarecare măsură pe cel de singurătate, deci e normal sa te simți mai bine când nu ești singur.
Nu contează ca nu interacționezi cu persoana respectiva, faptul ca știi ca e acolo te ajuta.

Dar nu e bătut în cuie.
Depinde de cum ești tu.
La unii e invers.

Frica de singuratate e la tine

Da ia să vezi când este și o fantomă de față.

Asta inseamna ca esti o persoana sociala si ca iti place ca cineva sa fie aproape de tine.

Probabil pentru ca te simteai protejat, in eventualitatea cazului in care aparea o nevoie, pentru ca aveai la cine sa apelezi fiind oameni in jurul tau.
Unii oameni considera ca au intimitate si ofera intimitate daca spre exemplu locuiesc intr-o vila la parter si cealalta persoana la etaj. Au impresia ca sunt singuri. Totusi tu stii ca mai este cineva acolo chiar daca te poti bucura de un grad de intimitate.

Nu stiu, eu nu simteam decat ca-s mai bine asa, nu imi dadeam seama de ce anume, ca asta voiam sa aflu, dar e posibil sa fie cum zici, nu stiu ce sa zic.

Probabil, dar nu simteam asta adica nu simteam ca de asta eram mai bine, de aia voiam sa aflu de ce ma simteam mai bine.

M-ar amuza o fantoma! Haha.

Probabil, nu stiu ce sa zic, eu consideram ca-s sociabil cand voiam sa fie omul ala langa mine, sa facem chestii, sa discutam ceva, dar nu cand nu e in incapere.

Ca daca e sa o luam asa, sub mine e vecinu` care sta, nu? Dar nu conta, tot nasol ma simteam daca nu era cineva de al meu in casa.
Ca pana la urma sub podea era vecini, dupa peretele din dreapta in camera ailalta era mama, eu tot singur in camera eram in final.
Dar mda, poate conta ca a doua zi interactionam.

Desi si daca interactionam ziua, si pleca din casa, cat era casa goala, tot nasol ma simteam in camera mea.

Poate era vorba de componenta sociala, fiind oameni in jur ti se satisfacea o nevoie chiar daca nu socializai cu ei. Suntem programati sa fim sociabili si sa apartinem de grupuri mici de oameni, poate de aici si starea de bine cand erau persoane familiare in jur. Trebuie sa sapi mai mult in tine si sa iti pui intrebari. Poti sa intrebi online niste psihologi/psihoterapeuti. Scrie-i pe Instagram lui Alexandru Plesea.

Da, ai dreptate, sa vedem, am mai intrebat psihologi si ziceau de socializare, insa cand sunt in camera mea singur nu socializez cu cel din camera de alaturi. Iar aici mi s-a raspuns "nu se stie".

O sa-i scriu si aluia sa vedem de zice, daca raspunde.

Deoarece îți conferă un sentiment de protecție, de siguranță și cordialitate.

Posibil sa fie cum zici tu, nu stiu ce sa zic, constient nu simteam motivul.
Dar era f important ca mama era de a mea, adica din familie, ca daca era cinevs strain, nu ma incalzea. Ca asa si vecinu e sub mine, desupra mea, cum e mama in camera cealalta, tot un zid ne desparte pe toti, dar ca-s vecinii in jurul casei mele, nu ma incalzeste cu nimic.

Suntem fiinte sociale.

Pai da, dar social inseamna cand interactionezi cu oamenii aia, nu nici cand macar nu-s in incapere cu tine.

Asa e.

De aia am si intrebat, ca mi se parea ciudat, ca si daca e dincolo tot nu socializezi cu omul ala.
Si la scoala si daca nu interactionam cu colegii adica nu socializam, tot bine era, fata de clasa goala.