Cine e bine să facă primul pas? Bărbatul sau femeia?
Ordonare:
Cronologică
Oricine doreste, nu scrie niciunde cum trebuie sa decurga lucrurile, sunt doar preconceptii.
Răspunde
Dar dupa parerea ta, judecand dupa natura celor doua sexe, care sunt total diferite în ce priveste modul cum se expun ele face tot face, cine ar trebui sa faca primul pas?
Stiu, e greu pentru cineva mai putin atractiv sa faca primul pas, dar daca ambi sunt frumosi, cine?
Barbatul, dar daca are ocazia femeia si pe deasupra mai si stie ca omul acela o place sau ca are sanse cu ea, poate sa faca si fata primul pas, de ce nu, suntem in secolul XXI unde multe considerate in trecut anormale sunt acum firesti, sper ca noi oamenii sa nu ramanem blocati la privitimisme exact unde nu trebuie.
In cazul celor frumosi, ar fi dragut ca tot barbatul sa faca primul pas.
Aștia mai frumosi au sânge în instalație, pentru ca ei stiu aproape sigur ca nu ar putea fi refuzati, dar eu ma refeream cine ar fi mai potrivit pentru asta în caz de ambi sunt atractivi.
Tupeu sau nu cineva e mai potrivit pentru primul pas.
Asta e ca si intrebarea aia, cine a fost mai întîi, oul sau gaina? ☺
Bărbatul ar trebui sa faca primul pas. Dar nu il va face daca nu vede ca femeia arată interes, deci se poate zice ca de la ea porneste totul.
Eu cred ca cel mai potrivit ar fi ca femeia sa curteze prima, deoarece în general ea este mai caldă, ca focul, iar noi mai reci, ca gheata.
Iar asta ne împiedica de multe ori în a lua initiativa, tocmai din acest motiv, ca nu stim cat de reci suntem si cat de calde sunt femeile cu noi. Asta e parerea mea.
Multumesc, asa cred si eu, ca ea trebuie sa dea semne mai întâi.
Dacă spui sau te întrebi care este binele, să întrebăm din ce punct de vedere. Rezultă o relație la termen lung, care este importantă penrtru viață, deci dacă asa se întâmplă, este bine în ambele cazuri. Se mai poate întreba care este varianta CEA mai bună. Dar cum primul pas trebuie făcut de cineva, cel care îl face merită felicitat.
Corecta filosofia în sine, de altfel nu putea fi una falsa.
"Un pas mic pentru om, un salt mare pentru omenire", spunea in urma cu 45 de ani Neil Armstrong.
Acum vom vedea cu ochii nostri cine va pune iar piciorul pe Luna.
Nasa deja se pregateste din cate am înteles.
Dar pana la pas se cere sacrificii enorme, aici si acolo, si înainte de toate orice om ar trebui sa se asigure ca si va aseleniza cu bine pe Luna.
O autoanalizare înainte de pas se poate considera un bine.
Am citit o carte înainte de debarcarea pe lună a americanilor, scrisă de un autor american. Titlul în traducere. Motivele planului spațial. Adică al debarcării pe lună. Verner von Braun a fost nazist. A fost spălat și primit în USA. Motivul lui nu a fost să producă rachete pentru Hitler, el dorea să facă rachete pentru cosmos. Acolo a reușit pentru alt motiv. Dacă rușii reușeau primii, sistemul social american era compromis și comunismul, mai exact imperiul sovietic se extindea în lume. Astfel NASA nu primea un buget pogramat, ci primea orice cerea, ca să poată ei ajunge pe lună primii. Pentru NASA atunci, împreună cu sub contractanții lucrau 400 000 de oameni. A fost un pas uriaș. Gagarin a fost ales fiindcă zâmbea frumos. Armstrong a fost ales să pășească el primul fiindcă a fost verificat că este norocos și atunci când va păși primul pe lună, nu va face USA de râs.
Salut!
Daca stai dupa primul pas facut de cineva... nu se ajunge nicaieri, pentru ca aici tine mai mult de creierul fiecaruia, chiar de ego. Asta in cazul nefavorabil.
In cazul favorabil, primul pas (care nu ar trebui considerat primul, ci doar un moment) ar trebui facut de acea persoana care simte asta in momentul respectiv 
Numai bine! ^_^
Obiectiv vorbind, cel mai bine să facă primul pas este acela care este mai rațional și care nu are frică de eșec sau respingere. Sau o are foarte mică (frica, altceva - o are mare). Nu se ține cont dacă e bărbat sau femeie, contează doar cine are primul impuls.
Frica uneori e buna dar uneori e si rea, dar semne cineva trebuie sa dea, înainte de pas, nu?
Sau pasul e chiar semnul pe care îl dai?
Atunci cine trebuie sa dea semn mai întâi?
Oh, desigur, cel îndragostit.
Dar daca nu primește semnale de la capatul celalalt, mai are rost de un pas fizic?
Eu cred ca nu.
Atunci am gasit si raspunsul la întrebarea aceasta care ma macina de multa vreme, prin tine, multumesc.
Da, corect, doar cine are primul impuls.
Dar acum am înteles cum sta treaba.
Am înteles ca nu e nevoie de pas fizic cat mai mult de niste semnale transmise catre acest receptor, si în cazul nostru cel iubit /a de acesta.
Ori daca semnalele nu ajung la inima celui iubit si nu sunt primite, atunci nu are rost sa faci pasul.
Nimeni nu face niciun pas si nici nu se opreste în a mai da semnale pana nu va sti sigur ca un semnal trimis este unul clar!
Primul pas... nu exista, exista doar momente, cum am spus. Nu este un pas strict care trebuie facut. Acele semnale de care zici ar putea sa fie primul pas, acel moment in care persoana respectiva iti spune "buna" si atat. De aceea nu trebuie sa ai asteptari. Apoi continui sa vorbesti ca si cand nimic nu ar conta, daca este sa fie ok, daca nu... nu.
Iar acel moment, in care fiecare isi spune sentimentele, daca acestea sunt adevarate, reale si puternice... nici nu mai este nevoie de cuvinte sa stii ca cealalta persoana simte la fel, iar acestea o sa fie zile in acelasi timp.
Numai bine! ^_^
Da, dar eu cand am pus întrebarea ma refeream strict la pasul cel mare, acela cand marturisesti ca o placi.
Dar acel pas nu exista fara semnale, sau exista pentru cineva care nu cunoaste arta seductiei.
Trebuie sa stim si ce semnale sa oferim si cand, ca ele sa fie trimise corect si la tinta.
Dupa care se vor spune fiecare sentimentele cu nici cea mai mica frica.
Am sters întrebarea din pacate, altfel funda se ducea spre raspunsul tau.Sorry
-
anonim_4396 întreabă:
8 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
