Cine își amintește de cazul "Elodia", știe că C.Cioacă, soțul acesteia, i-a anunțat dispariția după vreo săptămâni în septembrie 2007. Știți că a fost principalul suspect de la bun început iar după ce polițiștii au început căutarea ei, au găsit la Râșnov, pe fundul unei râpe, câteva haine pătate de sânge ce aparțineau Elodiei și uniforma de polițist a lui C.Cioacă. Corpul Elodiei, după cum se știe, nu a fost găsit nici până în ziua de azi și se crede că Cioacă a topit-o în acid sulfuric dar Cioacă se află în arestul poliției, deoarece s-au găsit după ani pete de sânge acoperite de câteva straturi de vopsea lavabilă pe pereții din dormitorul conjugal al celor doi. Eu mă întreb așa: cum a putut Cioacă, polițist fiind, să fie atât de inconștient încât să arunce hainele alea cu sânge într-un loc în care puteam fi găsite cu ușurință? E un contrast teribil aici: a fost atât de abil încât să facă astfel încât cadavrul Elodiei să dispară definitiv, dar atât de neglijent încât să arunce hainele alea la întâmplare. Voi de ce părere sunteți?

Că nu există crimă perfectă. Că unii criminali fac în mod inconștient greșeli în speranța tot inconștientă că vor fi prinși și pedepsiți. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderii apelor tale. Toate talazurile au trecut peste mine ( din Psalmi, cu aproximație).

Asta presupune că de fapt acei criminali au empatie, se simt vinovați, nu cred că e cazul.

Nu crezi tu, fiindcă nu ai experiență. Citește Crimă și pedeapsă de Dostoievski.

Cati bani a facut cu acest caz Diaconescu.
Eu mereu am crezut ca sunt trei optiuni:
- Ori a facut-o el si a gresit din cauza adrenalinei sau a fricii...
- Ooori...a fost un fel de inscenare. Stiu, am vazut prea multe filme americane, insa are sens. Ar fi putut sa o omoare altcineva, si sa lase picaturi de sange in asa fel incat sa il incrimineze pe el. E foarte ciudat asta, ca dupa atatia ani au gasit cateva pete pe perete. De ce nu au gasit de atunci daca au facut o investigatie si era si mai proaspat.
- Si ultima teorie, mai putin probabila...e ca ea e vie. Poate l-a descoperit inseland-o sau facandu-i ceva imperdonabil si s-a decis sa se razbune in acest fel. Ea avea acces la uniforma lui, si la sangele ei in orice moment. Practic, i-a distrus viata daca e nevinovat.

De ce sa nu existe? marius csampar a facut 6 crime, l-a prins din greseala la ultima, altfel nu era prins. Daca pregatesti dinainte, merge f bine fara sa fie prins. Nu amprente, masca pe figura, fara sa vorbesti sa recunoasca vocea, fara sa fi vazut, prinde criminalu! Arse toate hainele pana la piele, orice urma stearsa, daca esti si departe de locul faptei, e mai bine. Nu te vede nimeni, nu poate dovedi ca erai sau nu acasa alibi, adica in timpul crimei. Dar na, facand abstractie ca nu e bine, prostia e mare, sa faca crime nu stiu, sa se sinucida nu stiu (unu a incercat de 5 ori si a ratat), si asa mai departe.

Da. sunt unii cu câte 100 de crime la activ, alții cu la fel de multe neprinși niciodată. Dar acestea sunt fenomene rare. De aceea FBi oferă uneori recompensă de până la 1 milion pentru informații.

Asa e, oferi rocompensa pentru? Ca daca nu-s informatii, aia e. Pai si aici cum am zis, prostia e mare, normal ca baietii destepti sunt putini, adica mda, specimene destepte sunt rare.

Nu cred ca a existat primul suspect.Prima oară având în vedere că el e și polițist si probabil si pentru ca era posibil sa crezut ca ea chiar a dispărut intenționat parasindusi familia.Pe urma anumite lucuri găsite sau ce nu se legau, sau poate chiar suspiciunile familiei Si a prietenilor (pentru ca ea avea un copil si un loc de munca bun) au facut ancheta sa ia o turnura fiind obligati sa verifice si alte piste si atunci singurul suspect a fost Cioaca.
Nu exista crima perfecta.

Am citit cartea, genială, dar în cazul personajului construit de dostovienski aceeasta nu suferea de lipsă de empatie, era conștient că ceea ce făcuse e imoral și din cauza asta avea accese de vinovație, în cele din urmă stresul și vinovăția l-au îmbolnăvit fizic.
Totuși ce mi-a plăcut mult a fost idila romantică construită, romantismul lui Dostovienski e foarte profund.