Desigur, când omul este îndrăgostit toată lumea lui începe să se învârte în jurul persoanei iubite, care îi captează aproape toată atenţia, tot interesul şi majoritatea dorinţelor sale încep să fie legate de ea.
Lumea lui se restrânge cumva, concentrându-se pe un singur şi puternic centru de interes, dar se îmbogăţeşte înuntru, în profunzime...
Se imbogateste, se imbogateste, sa vezi atunci cand, hopa, ceva "nu mai merge atat de bine" cum se-mbogateste.
Lumea lui se restrânge cumva, concentrându-se pe un singur şi puternic centru de interes - da, cam asa stau treburile, pentru toti, presupun.
"...sa vezi atunci cand, hopa, ceva "nu mai merge atat de bine" cum se-mbogateste"
Preţul fericirii, probabil.
Dar cred că intensitatea trăirilor, oricare ar fi ele, chiar şi suferinţă, este, totuşi, un câştig, ne face mai plini, ne oferă experienţe noi, ne modelează... Iar în iubire intensitatea e enormă şi sunt recunoscătoare pentru tot ce aduce ea (poate nu de fiecare dată pe moment, dar în timp - sigur).
Nu este intotdeauna asa. Am avut candva o prietena cu aceleasi preocupari ca ale mele. Acum, cand imi amintesc de acea perioada, mi se pare de necrezut ca am facut atat de multe lucruri.
LisaJulie întreabă: