Credeti ca e laşitate sa te resemnezi sau din contră e dovadă de curaj ca zici "asta e!" si o iei ca atare?

Depinde mult de context

In general vorbim.

În general depinde de context
Dacă vrei să fii mai bun dar te resemnezi și te obișnuiești cu ideea ca ești prost si nu perseverezi zicând asta e da, e lașitate
Dacă îți moare cineva și te resemnezi sau te resemnezi ca te-a părăsit cineva care ti-a făcut rău e curaj. Am dat exemple random

E lașitate să te resemnezi doar atunci când nici măcar nu încerci, în rest e vorba doar de acceptare a lucrurilor.

Depinde.E dovada de lasitate sa te resemnezi, sa spui "asta e", cand vezi ca lucrurile nu-ti ies din prima, cand nu incerci, nu faci tot ce poti. Daca e vorba de ceva ce s-a intamplat si nu mai poate fi schimbat e bine sa accepti asta si sa treci peste.

În primul rând e o alegere. Eu nu condamn pe nimeni care a luat decizia asta. Sunt dezgustat de cei care îi judecă după ce mor că sunt lași. Știu ce înseamnă să treci prin depresii crunte. Unii reușesc să treacă prin ele, alții nu. Nu depinde decât de circumstanțe, de o sumă de variabile care nu prea depind de tine. Pentru unii apare o luminiță, o mână care să îi scoată de acolo, pentru alții nu. E irelevant că tu crezi că unui om i-a fost oferit ajutor, avea sprijin, dacă el nu a simțit că e așa. Poți să îi oferi și luna de pe cer, dacă nu e ce îi trebuie lui sufletește e în zadar. Nu e nici un motiv de laudă în schimb. Fiecare om trebuie să încerce să găsească o soluție. Cât încă mai e o fărâmă de speranță cel care e în situația asta trebuie să țină strâns de ea. Nu să capituleze doar pentru că e aproape de colaps. Trebuie să accepte situația, faptul că nimic nu se va schimba de pe azi pe mâine. Că va trebui să treacă mult timp în care nimic nu va avea sens. Fuga nu e o soluție. Ai responsabilitatea să fii fericit. Atât pentru tine cât și pentru cei dragi. Ca să faci o schimbare în lumea asta, cât de mică.
Chiar crezi că un om care înainte își iubea familia, copiii, nu și-a pus întrebarea ce fac ei fără el? Că nu știe că are niște responsabilități? Acesta e motivul pentru care amână deznodământul luni sau ani, până când nu mai poate pur și simplu. Când rațiunea și responsabilitatea sunt lux.

Odata ce un om ingenuncheaza, rar se mai ridica.

Depinde,de exemplu eu ma m resemnat in privinta a avea o iubita vreodata, nu cred ca o lasitate pur simplu asta e adevarul

Ambele in acelasi timp. Curajul de a accepta situatia, combinat cu frica de a merge mai departe. In orice caz, chiar daca de multe ori accept situatia si ma resemnez, inconstient incerc sa merg mai departe, pana ma lovesc din nou de resemnare.