Credeti ca rasismul ce a luat amploare prin secolul al XIX-lea și al XX-lea are legatura cu frica opiniei publice de atunci si ca lucrurile au inceput sa se schimbe odata cu miscarea anti-rasista de azi?
Cei din domeniul psihologic marturisesc ca fricile te pot tine in ignoranta multa vreme.

Am si zis, in cazuri extreme, iar cele care nu sunt extreme sunt subtile.
In cazuri extreme rar sau mai deloc se actioneaza cum trebuie.
Subtile sunt acelea din subconstient, iar de acelea cu greu scapi de ele.

Haterii devin fani dupa ce analizeaza toate partile bune si urate ale celui haituit si alege partile bune.

S-a facut o confuzie, citatul zicea ca frica duce la furie, si furia duce mai departe la suferinta.
Oricum, buna observatia.

Alea din inconstient fricile sunt grave, ca n-au legatura neaparat cu mediu, adica cu un factor de mediu care da frica atunci. Alea trebuie tratate la psiholog.

Da, frica duce la furie, si furia la suferinta, dar asta e doar o varianta.
Desi putem zice ca frica duce si la furie si la suferinta direct, chiar si fara furie.
Poate frica sa duca la suferinta fara sa ai furie, pur si simplu frica aia te sparge si ai o stare de cacao.

Deci putem concluziona, in final, ca rasismul din sec 19 si 20 si-a concentrat mai mult atentia pe opinia publica de atunci si ca aceasta era cat se poate de fricoasa?
Care era opinia publica?
Rasismul stiintific plus publicatii antisemite.
Care era frica?
Ca odata citite vei prinde frica si apoi ura fata de evrei, tigani, africani etc.
Crezi ca te nasti rasist sau devii?
Eu zic ca devii.
Dar stii ce e interesant, ca sunt rasisti care devin nerasisti, iar eu sunt unul dintre ei.