Credeți in realțiile fară iubire la inceput?
Doar de partea unuia din ei.
Să spunem că el o iubește pe ea.
Dar ea nu il iubește la rândul ei, dar in schimb il place cât de cât spunând că e simpatic, că ii place caracterul și faptul că e romantic.
Și se mai comportă copilărește din când in când in preajma lui.
Ea spune că ar vrea să vadă cum e o relație cu el, dar are o mică reticență și nu poate să spună "da".
Dacă el ar face-o să treacă peste și să spună "da", credeți că ea ar putea să simtă ceva pentru el?
Adică să devină o poveste de dragoste in toată regula?
Eu nu știu ce să spun...
Oamenii când stau in preajma unor oameni pe care ii simpatizeaza, incep să se atașeze.
De multe ori am văzut că incepuse să imi placă de persoane de care la prima vedere nu imi puteam imagina o relatie cu ei, dar după ce am petrecut timp cu ei, gândurile mi s-au mai schimbat.
Așa a fost și ea la inceput.
La inceput a fost un "nu" categoric, dar acum e "nu știu" și se oprește in "dar"ul ăla, "vreau să văd cum e o relație cu tine, dar..."
Și rămânem aici.
Oare aș putea să o ajut să treacă peste acest "dar"?
Nu-mi spuneți să caut pe altcineva.
Noi 2 ne potrivim la perfecție, doar că nu reușim să ajungem impreună.
Vreau doar să văd cum se simte o relație cu ea și din câte am ințeles și ea ar vrea să vadă cum e, dar...
Voi ce spuneți?

Atractia fizica e instanta,nu apare in timp,in lipsa ei o fata nu are interes sa te cunoasca si daca are te va considera un prieten atat,fetele nu sunt sincere, ele mint, mereu mint cand vine vorba de fi sincere, directe, mereu ocolesc adevarul, dar daca esti catel te va castra sexual

Este greu sa caute pe altcineva. Fiind baiat asa mai bine ajunge pe la 20-30 de virgin.
Exact perfectie anormala. Nu se stie cine si cum ar trebui sa fie.
"Să spunem că el o iubește pe ea.

Dar ea nu il iubește la rândul ei" ar trebui sa fie invers.

Ea e genul ăla de fată timidă.
In preajma mea se poartă așa... drăguț.
Se plânge de lucruri, iși schimbă tonul vocii, imi arată lucruri, iar când vine vorba de atins, mă respinge până la un moment dat, după care parcă nu mai are o problemă cu asta.
In preajma mea se poartă de parcă ar fi cu cineva de care ii place, dar are limitele ei pentru că nu vrea să imi dea speranțe și după eu să ii propun să fim impreună.
Nu vrea asta pentru că habar nu are ce să facă.
Nu e genul să fie directă, mereu ocololește asta.
Fuge de relații chiar dacă ii plac băieții respectivi, așa a făcut mai mereu.

Nu e pregatita pentru o relatie. Accepta asta. Nu stiu cati ani aveti voi dar las-o sa mai creasca.

Va potriviți la perfecție? tu ai decis asta, nu?
Nu se poate ajunge la iubire orice ai face tu, pentru că nu ești suficient pentru ea. Își dorește altceva și tu nu ești acel ceva și probabil nu vei fi.

L-ai face pe "nu" "nu știu" daca nu ti-ar placea de el?
Ai ajunge de la "nu" la "nu stiu" daca nu ti ar placea macar putin de el?
Mai mul cred ca e problema la mine.
Timid cu timidă... ce ai vrea să iasă?
Dacă eram mai indrazneț sigur o faceam sa treaca peste "nu stiu" asta...

Nu as crede intr-o relatie cu "iubire" inca de la inceput.
Cred in relatiile fara certuri la inceput, in care ai impresia ca umbli cu un vechi prieten, desi abia ati facut cunostinta.
Relatia voastra are nevoie de un mic salt... O excursie, o betie mai intima, sau altceva care sa va scoata din rutina, sa ii dai ocazia sa stea cu tine intr-un mediu mai confortabil.
Are sanse relatia, dar o tipa care "nu stie ce vrea", trebuie fortata dragut. Ia acel "nu stiu", ca pe un "DA", pentru ca asta inseamna, de fapt. Daca astepti sa-ti spuna ea "hai sa ne cuplam", o sa ii plangi de dor.
Fura-i macar niste pupaturi, bate-i niste apropo-uri. Daca face pe-a "nu vreau, ce faci?!", faci si tu pe-a prostul, ii spui ca e paranoia.

Cineva care mă ințelege!

In viata orice este posibil, deci da, se poate ca la un moment dat sa te iubeasca si ea.
Problema e cand se va intampla asta?
Se intampla in timp util, se intampla la limita, se intampla prea tarziu, sau nu se intampla niciodata.
Aici e cu adevarat problema.
In cazul dat de tine, de multe ori aceea persoana care iubeste de prima data, incearca, depune eforturi, efort de care cealalta persoana nu este constienta.
Ea, nefiind atasata nu va observa aceste tentative, va ignora de multe ori eforturile tale, insa tu iubind-o, nu vei renunta, prin urmare, ea te va tot amana in continuare, stiind ca, chiar daca te refuza azi, tu vei incerca si maine, si uite asa incearca sa amane inevitabilul in astptarea unui moment, in asteptarea unei concluzii care e posibil sa nu vina, care e posibil sa fie perceputa diferit fata de realitate.

Aici, problema vine in modul urmator, tu, acceptand amanarile ei, si insistand in mod repetat, sau cel putin, comportandu-te la fel cu ea in ciuda refuzorilor tale, ea va putea ajunge sa spuna celebra replica "Imi esti ca un frate" sau "Nu vreau sa stiricam prietenia din cauza unei relatii".
Ei bine, acesta e un posibil caz.
Mai este si cazul in care tu tot insisti, iar asta nu duce nicaieri, iar la un moment dat devii constient de asta si renunti.
Aici, in general mingea ajunge in terenul ei.
Si aici sunt doua posibilitati, te cauta, incearca sa vada ce e cu tine, sa te aduca pe drumul normal, adic ala in care ea te amana si tu pui botul, varianta a-2-a renunta sa te mai caute, asteptand sa o cauti tu, asa cum a fost invatata, iar varianta a-3-a devine constienta peste noapte de iubirea ce ti-o poarta si te cauta si insista.
Insa, chiar si in acest ultim caz, ceea ce va fi intre voi, nu e neaparat sa fie roz.

In general in situatiile de acest gen cand cineva iubeste mai mult la inceput, relatiile vor fi imprevizibile.
De multe ori persoana care iubeste va fi nevoita sa faca compromisuri, in timp ce persoana care nu arata atasament ii va pune piedici.
Ei bine, ajunsi intr-o relatie, obiceiul va fi pastrat, ea va fi obisnuita ca tu sa cedezi, si asa iti va forta norocul.
Aici sunt doua posibilitati, cedezi in continuare, si ramai intr-o relatie toxica.
Esti constient de ceea ce se intampla si iti impui punctul de vedere.

Acum, sa revenim la ce ai mai spus tu.
"Noi 2 ne potrivim la perfecție, doar că nu reușim să ajungem impreună."
Da, poate ca sunteti, ca vorba aia "2 picaturi de apa" dar problema se pune in felul urmator, ce faci daca ea vrea exact opsului ei, o persoana cu care nu se potriveste?

Dupa cum ai spus, ea e timida, ei bine, cel mai probabil vrea un tip care sa o scoata din aceasta bula, vrea un tip extrovertit alaturi de care sa-si invinga limitele, sa simta ca traieste.


"Se plânge de lucruri, iși schimbă tonul vocii, imi arată lucruri, iar când vine vorba de atins, mă respinge până la un moment dat, după care parcă nu mai are o problemă cu asta."
Poate ca te considera ca un frate... poate esti doar un confident pentru ea, din asta te refuza, nu te vede ca fiind ceva mai mult, insa, si cand te refuza e constienta ca asa e posibil sa te piarda, de asta uneori iti accepta micile gesturi.

"Nu vrea asta pentru că habar nu are ce să facă.
Nu e genul să fie directă, mereu ocololește asta. "
Ea nu te place ca pe un iubit, de asta nu accepta urmatorul pas, asta e problema.
Dupa cum am spus, esti un confident, nu te poate vedea ca un iubit.




Nu conteaza ce crezi tu intr-o relatie, ca, crezi ca va potriviti, si asa mai departe, conteaza ce credeti amandoi.
Nu e de ajuns ca doar tu sa vrei, nu e de ajuns ca doar tu sa incerci.

De multe ori in situatiile acest gen, relatiile se sfarsesc inainte sa inceapa, deoarece in incercarea de a prevede viitorul vei pierde oportunitatea sa-l mai traiesti.
Tu poti crede ca va potriviti categoric, ei bine, ea poate crede ca nu va potriviti deloc, tu insisti, ea te refuza incercand sa-si dea seama ce vrea, insa, cel mai adesea, cand te refuza, e clar ca ceva nu e bine, cel mai adesea va ajunge la concluzia ca voi nu va potriviti fara ca macar sa incercati.



Din ce am observat eu, cand te lovesti de un astfel de refuz, e mai bine sa te consemnezi si iti vezi de viata, pentru ca, cel mai adesea, oricat ai incerca, nu va exista nimic.
Insistand iti vei pierde din demnitate, din orgoliu, asta te va face sa scazi in ochii ei si sa-ti pierzi increderea de sine.

Chiar daca accepta relatia posibil sa nu te iubeasca cum o iubesti tu si sa nu ti ofere siguranta pe termen lung, dar nicioadata nu poti sti cu adevarat pana nu incerci... nu pierde alte oportunitati parerea mea, fii deschis

Spre norocul tău și ghinionul meu, eu am trecut printr-o astfel de situație și știu exact de ce stă cu tine și de ce acel "nu" a devenit "nu știu", dar nu am vrut să fiu atât de necruțătoare să-ți zic direct ce și cum. Am zis doar concluzia.

Ai Instagram?

Relatia mea de acum asa a inceput.
Nu l-am iubit pe actualul meu iubit, el in schimb da.Am fost prieteni, ne-am acordat sprijin, mi-a placut de el ca si om dar nu l-am iubit.Dar treptat m-am indragostit, l-am iubit si suntem bine, fericiti.

Uuu

Eu nu cred in "te iubesc" la inceputul unei relații. Cred ca se poate vorbi despre asa ceva după luni bune de relatie, poate chiar ani, când ajungi sa iti dai seama cat de mult inseamna pentru tine acea persoană si cat de mult insemni tu pentru ea.
Totul incepe cu o atracție reciprocă (sau nu), deci clar nu e vorba de iubire.

Crezi că o fată s-ar putea atașa cu timpul de un băiat pe care il vede ca fiind doar simpatic dar să ii placa caracterul acestuia, felul in care gândeste, romantismul și să aibă o multime de lucruri in comun?
Se poate ea atașa de el?