Bucurie...culorile rasaritului de soare,albastru,roz,portocaliu,violet,gradate,amestecate, ca o explozie cu incetiniorul.
Tristetea?
Culoarea argilei, un gri-maro pustiu, de sahara goala si lipsita de speranta, cand pana si inima oboseste sa-ti mai bata.
Bucuria am asociat-o mereu cu verde, iar tristeţea cu gri (deşi nu e culoare).
Uimitor cate persoane asocieaza tristetea cu griul. Inca astespt si alte pareri. Cine stie poate apare si alta nuanta la tristeste
sincer si eu sunt suprinsa cunoasteam oameni care imi ziceau ca nu mai negru e tristete, eu una nu vad in negru tristete ci mai mult mister, un abis intunecat in care te pot astepta multe. atat rele cat si bune. :3 Gri l am asociat cu tristete pentru ca mi se pare asa simplu si fara noima ca si atunci cand esti pierdut, ca nu mai stii ce sa faci, o culoare simpla iar daca stii cu ce o combini iese ceva frumos:3
...melancolia e galben-pai de papura, intr-o zi cu ploaie.
Bucurie- bleu si argintiu http://images5.alphacoders.com/379/379465.png
Tristete- verde
Starea de bucurie o asociez cu culori calde cum ar fi roșu,galben,portocaliu,roz, iar starea de tristețe o asociez cu culori reci cum ar fi albastru, verde, crem, bleumarin.
Ma fascineaza zilele ploioase, mirosul pamantului dupa ploaie, al naturii. Devin melancolic si tine sa-mi doresc o zi noroasa si racoroasa.
Cand ma gandesc la negru vad un vid neexplorat, cum ziceai si tu imi place misterul.
Ne punem de acord, aici!
Zilele mele ploioase ma inspira intotdeauna, ma calmeaza si-mi dau o melancolie optimista cumva!
Mirosul prafului stins sau al padurii dupa ploaie devin un afrodisiac mental si ma las sedusa din tot sufletul, ador ploaia in general si clipele de dupa ploaie, in special!
Intimplator am dat de tema asta, desi inversata (ce stari emotionale produc culorile).
E o poveste veche, pe care multi oameni au tratat-o, printre altele Goethe, daca nu ma insel.
Apoi, cineva a si clasificat culorile in "calde" si "reci".
Toata lumea urmeaza de atunci valul, de parca am fi tauri cind ni se pune in fata ceva rosu sa ne infuriem automat.
Personal am rezerve asupra teoriei (teoriilor), sau poate sint numai eu perturbat psihic si anormal.
Ceeace simt si am experienta este ca poti atribui o stare sufleteasca practic oricarei culori. O culoare nu traste niciodata izolata, ci in combinatie cu alte culori. In plus, o culoare (sau nuanta) apare in gradatii de luminozitate de la inchis la deschis. Percepem cam 64 de nuante diferite de rosu. S-ar putea ca din acestea o extrema sa ne inveseleasca dar cealalta sa ne strice buna dispozitie. Nuantele si gradatiile combinate intre ele apar pe obiecte (natura moarta dar si pasari, animale etc) care la rindul lor au texturi. Mai curind obiectele pot crea asociatii emotionale. S-ar putea ca atunci cind esti acasa, daca te simti fericit acasa, culoarea gri sau rosie, sau bleu a peretilor sa te inveseleasca si sa te faca fericit.
Nordicii considera ca lipsa soarelui sau expunerea indelungata la lumina de intensitate moderata poate sa deprime. Avem cuvintul "mohorit" care pare ca spune ceva. Dar mohorit este "intunecat" si nu rosu, verde, galben.
Aceeasi situatie, desi mai simpla, este la muzica. Melodiile in game majore sint vesele, cele minore triste. Dar pot exista si melodii melancolice in game majore si invers.
Asa ca... As putea concluziona. Cind sint bine dispus orice culoare ma inveseleste.
Este interesanta opinia ta, depinde de fiecare individ in parte cum percepe asocierea nuantelor. Starea de spirit este cea care influenteaza perceptia asupra culorilor asociind cu starea de bucurie/tristete/suferinta. Unii au o paleta intreaga de culori la dispozitie (caracter flexibil, spontan) altii doar cateva nuante(mai rigizi, mai fixisti- fara sa generalizam).
Opinia celor ce au raspuns m-a surprins placut.