Destul de ok aş zice.Ieşeam toată ziua afară în fața blocului şi ne jucam tot felul de jocuri : prinsa, de-a v-ați ascunselea, rațele şi vânătorii etc. sau ne aduceam pături, jucării, uneori chiar şi mâncare şi făceam picnic.Mai ales vara stăteam foarte mult pe afară, de obicei ieşeam pe la 11-12 şi intram în casă seara pe la 22-23, uneori chiar puțin peste.Desigur mai mergeam acasă să mănânc(când îmi era chiar foarte foame sau venea ori mama ori tata să mă culeagă din fața blocului, de multe ori cu japca ce-i drept). După ce au apărut telefoanele, nu prea au mai fost aşa ok.Toți prietenii mei ieşeau afară doar ca să stea pe telefon, iar eu de atunci nu prea am mai ieşit şi aşa am descoperit jocurile pe calculator.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ceva de vis...erau vremuri frumoase, stateam pe afara non-stop in special in vacantele de vara,, erau mult mai multi afara, la orice ora ii gaseam,, uitam de foame/sete atunci cand ieseam si ne strangeam la fotbal sau la tenis, faceam campionate pe strazi, jucam pe pahare(ce strada pierdea, dadea un set de pahare celor care castigau si tot asa), umblam de dimineata de cand ma trezeam pana seara, ceva frumos, fara griji,, fara stres si cu haine multe de spalat pentru mama ))).
Nu imi amintesc foarte multe, dar am vazut zilele astea in casa o mega punga cu biscuiti populari. Ma gandeam "ce fac astia (parintii) cu atatia biscuiti? Pun pe brad? Eh. A, chiar, inainte se puneau pe brad biscuiti. 
A, ca nu prea erau. Daca nu erau, ce mancam? Mancare, nu aveam timp sa ne plictisim, sa mancam de plictiseala, cum e acum".
Nu prea am de ce sa ma plang.
Pot spune ca am fost chiar destul de rasfatat, am primit mereu ce mi-am dorit, si asa mai departe.
De rahat si sunt al naibii de serios imi pare rau ca m-am nascut aici.
Timida, oarecum retrasa.
Nu mi-au lipsit lucruri importante, dar nici nu am avut "de toate".
Din adolescenta a inceput sa fie mai frumos.
Eh, destul de nașpa cu sănătatea, dar în rest foarte bună, cu siguranță ceea mai bună parte din viața mea, asta și prima parte a adolescenței (10-14 ani).
Eu iti spun sa nu regreti nimic asa a vrut Dumnezeu poate candva ai sa ai parte de bune
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
