Cum a fost prima ta relatie? O poveste de dragoste
Cea mai frumoasa poveste primeste FUNDA
Cea mai frumoasa relatie am avut-o iarna trecuta. Fostul meu iubit ma alinta, ma inveselea, deci, ma facea sa zambesc. Era atent mereu cu mine. Si mereu cand ne intalneam, imi aducea cate un trandafir. Si, timpul tot trecea si iti dai seama ca trebuia sa ne sarutam odata si odata. Apoi, intr-o zi..nu mi-a mai adus nici un trandafir. Ramasesem ceva gen. "poftiim?". M-a luat de mana si ne plinbam ( era zapada). Dupa am mers ce am mers, si i-a venit mareata idee sa ne jucam 
. In timp ce ne "luptam", ne-am rasturnat cu totul in zapada. Si l-am pacalit ca m-am suparat, si o luasem mai in fata. Si el alerga dupa mine si ma tot striga, si zicea ca ai pare rau, sa il iert. etc. Si ajunsesem din intamplare sub un copacel cu ramurile albe de la zapada. Ei bine, ma prinsese de mana sa nu mai plec, si fix in momentul ala ne-am sarutat, si in acelasi timp batuse putin vantul si cazuse zapada aia de pe ramuri. Apoi face " Ei, asta e darul meu, in locul trandafirului " :X A fost cel mai frumos moment din viata mea 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Pai prima mea dragoste a fost cand eram cls a7a totul a fost ca nu m-am ferit sa ii zic fetei ca o plac i-am zis pe fata si ea a zis ca si ea ma placea dar nu ft mult am inceput cu o floare cu chesti romantice cu ajutoru vostru de pe TPU si dupa relatia noasta a tinut timp de 1 ani jumate si dupa ne-am despartit de buna voie ca nu mai mergea (am mai avut 'relati' si mai mic dar pana atunci nu stiam eu ce e aia relatie)
Răspunde
Prima relatie a fost prin '98 si a fost o mare deceptie. Eram convins ca trebuie sa am si eu o prietena dar nu simteam asta prin toti porii mei, voiam doar sa ma aliniez la tendinte. A fost jalnic dar macar am sarutat si eu in premiera la 15 ani
Peste 2 ani am tras parleala ca lumea cu iubirea vietii 
deci se poate, dar exact atunci cand esti pregatit ti se vor intampla si lucrurile bune!
El s-a mutat la mine pe strada acum vreo cativa ani.La inceput nu ne intelegeam bine deloc, ne certam mai tot timpul, practic nu ne suportam unul pe celalalt. Dupa ceva timp parca totul se mai linistise, si incepusem sa se intelegem mai bine.Incepuse sa vorbeasca frumos cu mine, venea pe la mine pe la scara, uneori ieseam sa ne plimbam prin parc. Observasem ca incepusem sa ma indragostesc de el dar am preferat sa nu ii spun lui pentru ca imi era teama sa nu fiu respinsa si asa ca am prefarat sa tin in mine. Toata lumea imi spunea ca lui ii placea de mine dar nu credeam.Trecusera vreo 3 luni si mie imi placea din ce in ce mai mult de el si mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu el, i-am spus ceea ce simt pentru el, am fost surprinsa cand mi-a spus ca si el ma placea dar nu avea curaju sa faca primul pas.Si asa am format o relatie.Am fost un an impreuna.Primul meu prieten, prima mea iubire.Ne intelegeam bine, chiar daca mai aveam mici certuri treceam peste ele mereu.Era mereu langa mine cand aveam nevoie, cand eram trista ma facea sa zambesc. Datorita lui am invatat ce este iubirea. Datorita lui am cele mai frumoase amintiri si clipe pe care niciodata nu le voi uita. Datorita lui m-am maturizat, am invatat sa fiu eu ceea ce era cel mai important, am invatat multe lucruri de la el, lucruri care imi vor fi de folos mai tarziu. Faceam orice ca sa ne fie bine si sa fim fericiti.Nu imi imaginam niciodata ca il voi pierde. Aveam aproape 2 ani de cand eram impreuna.Insa el incepuse sa se schimbe, se racise fata de mine, numai vorbea cu mine mai deloc, numai ma suna, afara cand ieseam abia imi adresa vreun cuvant.Din comportamentul lui mi-am dat seama ca totul se va termina intre noi.Am avut o discutie cu el, speram sa pot salva relatia si sa primesc un mesaj pozitiv, insa a fost unul negativ, spunandu-mi ca totul ia sfarsit intre noi, sa isi vada fiecare de drumul lui si sa am grija de bine.Cat m-au durut vorbele astea, si inca ma dor desi a trecut ceva timp de atunci.Nu realizam ca am pierdut persoana cea mai importanta pentru mine.Ma uitam inapoi si il vedeam cum se indeparta de mine, neuitandu-se in spate.Am inceput sa plang,uitandu-ma dupa el,cum merge pe drumul care la ales
.
Am pierdut persoana care imi completa viata, persoana care zambeam doar cand ii auzeam numele, persoana care m-a facut sa zambesc din suflet si sa fiu fericita, persoana care era tot timpu langa mine,persoana care m-a invatat sa iert, sa cred, sa sper si sa fiu tare, persoana care mi-a aratat ca uneori viata nu este asa cum ne dorim noi, persoana pentru care mi-as fi dat si viata ...si pe care din pacate am pierdut-o.
Au trecut ceva timp de cand numai sunt cu el si inca nu mi-a trecut.Pur si simplu imi este greu fara el dar nu am ce sa fac decat sa ma resemnez si sa merg mai departe oricat de greu imi este. Oricum niciodata nu il voi uita, va ramane in inima mea pentru todeauna si ii multumesc ca a facut parte din viata mea candvaSi ce doare mai tare este ca suntem si vecini si cand ne mai intalnim pe afara, in loc de zambetele minunate pe care ni le aratam unui altuia, acum stau 2 straini, care abia daca isi mai vorbesc s-au se uita unul la altul.Cu toate astea imi este dor de el si ziua in care poate il voi uita, va fi ziua in care eu nu voi mai fi, poate insa nici atunci
O poveste frumoasa dar cu un final mai trist cati ani aveai atunci?
Foarte frumoasa povestea dar imi c-am vine sa plang la final, cati ani aveai?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
