Cum a fost sa iti parasesti casa parinteasca?

Destul de ușor.

Serios,le vizitezi des?

Am fost entuziasmata. Din păcate insa, tot entuziasmul meu s-a topit in câteva luni...

Adica?

Nu. Nu am mai mers acasă de la paste și înainte de paste de la Crăciun. Singura mea ruda e tata, iar cu el ma vad des când trece prin București. Acasă nu prea am de ce sa merg când și el e de multe ori plecat

Inteleg,prietena ta care intra pe TPU, e bine?

Depinde.
Eu am stat din 2012 până în 2017 în Cluj Napoca și nu apucam să stau prea mult și în Maramureș. Într-un fel mi-e dor, într-un fel nope.

Doub? Da, e cu gagicu

Adica... entuziasmul ala nu mi-a dat de mancare, nici nu m-a ajutat sa-mi platesc chirie, facturi, intr-o tara straina.
In fine, au trecut multi ani de atunci .

A fost greu la inceput, mai iti traiesc parinti?

Casa parinteasca ->Familie eu nu cunosc termenul asta. niciodata nu m-am simtit apropiat de parinti., Deci n-a fost deloc greu.
I walk alone.

Ceva placut

Ma mir sa spui asta

N-a existat niciodată o "părăsire" a casei părintești (adică unde stau părinții mei și unde am crescut).
Că mi-am luat o casă doar pentru mine mi s-a părut normal să nu mai stau cu părinții după o anumită vârstă. Dar camera mea, încă e camera mea, în casa părinților. Și chiar o mai folosesc câteodată în anumite conjuncturi.

Daca ai fi stiut toata povestea, nu te-ai mai fi mirat.

Asa e, nu stiu