Cum ai trecut peste pierderea/moartea parintilor tai?

Părinții mei trăiesc.

Ma bucur, sa citesc asta

Nu mi-a murit părintii însă mi-a murit un om drag care m-a crescut.

Am trecut repede peste despărțire deoarece era bătrân /Bolnav etc. și am înteles asta.

Bineînțeles că am plâns, am fost speriată când am auzit că a murit. însă după ce l-a îngropat mi am revenit.

Am fost conștientă.

Dacă mi ar muri părinti sigur am să fiu împăcată cu chestia asta deoarece înteleg oarecum decursul vieți.

Pot spune că sunt o persoană mai rece. Nu îmi arat sentimentele/Starile /emotile etc.

Nu au murit încă, i- am cam pierdut în decursul timpului
Nu cred ca pot sa trec peste o situație de genul, deși sunt destul de rece

Nu au murit încă, i- am cam pierdut în decursul timpului?
adica?

Poveste lunga, n-ai tu inima și neuronii ca să o poți asculta

Hai serios, fi serioasa, am ajutat multe persoane

RAY a ajutat 17.521 membri ai comunităţii TPU.ro

Pe mine nu ma încălzește cu nimic ca ai ajutat pe alții, cu mine te ai comportat în alt fel

Si iisus cu farisei sa comportat diferit

Când ramai fără replica, bagi câte o schemă religioasa
Ai pretenții mari pentru un gândac

Ia auzi ce complimente imi faci

Da ma, da ale mele îs decente și la locul lor..., nu ca ale tale deplasate și vulgare

Ia auzi la ea, eu atat de frumos i am scris, ce ti am scris vulgar?

Iar faci pe prostul ma?
Nee'a nu are rost sa îmi bat capul cu tine, știi și singur ce ai zis
N-am chef de drame la ora asta

Trecutul e trecut

Teoretic cu replica asta ai recunoscut ca am dreptate din nou, ce" surprinzător"

Depinde la ce te referi

La trecut

Cu toti gresim

Da, dar ne mai cerem și scuze. evident dacă mai avem și bunul simt

Mai omule daca asa rau sunt de ce ai dai dat cerere de stop ignore?

Haaa'eram sigura ca urma întrebarea asta
Nu ești rău doar ca uneori exagerezi, nu prea recunoști când greșești (asta ma amuza și enervează în acelasi timp)
Da tu de ce îmi accepit cererea?

Din fericire inca ii am, ma bucur de ei chiar daca ii vad pe zi ce trece ca anii vin peste ei.

Nu stiu

Exac asta e și răspunsul meu la întrebarea ta

Nu stiu daca am trecut cu adevarat peste asta

Nu am trecut prin așa ceva, dar:
Când vorbim de moarte cuiva din familia apropriată că, mamă, mică, frate, soră sau bunică pur și simplu atingi un marker psihologic, începi să numeri evenimentele după aceea perioadă, mai ales dacă moartea a fost violentă. Practic structura creierului se schimbă și te marchează enorm.

Aveam 11 ani si nu eram prea atasata de taica-miu. A murit in aceeasi camera cu mine, era grav bolnav. Ii auzeam noaptea horcaiturile. Cand sunetul ala ciudat incetase, m-am bucurat in sinea mea ca i se sfasise chinul. Timpul vindeca totul.

De ce?
Au murit părinții mei?
Nu cred. Abia am vorbit la telefon.

Parintii mei sunt inca in viata, dar mereu m-am intrebat ce as face daca mama s-ar duce.Am momente cand ma gandesc ca si mama o sa plece si chiar nu stiu ce as face.Cand a murit tataie m-a chemat o vecina sa-mi spuna(dupa ce a vorbit cu mama la telefon), eram ceva gen ''Eh, hai ca glumesti'', cu toate ca o parte din mine stia ca nu glumeste, tin minte ca in timpul ala cand era tinut in casa nici n-am fost sa il vad, nu stiu de ce.Mda,mi-am pus de multe ori intrebarea asta si chiar nu stiu ce as face, sa nu mai spun ca faptul ca se apropie de 50 de ani imi face pielea de gaina.Stiu ca nu e o varsa inaintata, dar totusi...