Cum ați cataloga voi acele persoane care cred că ele dețin adevărul absolut iar când alte persoane le dau sfaturi sau le zic că se înșeală în anumite privințe, acele persoane o țin pe a lor sau dau doar un sfert dreptate altor persoane, cu ele de față, dar apoi o țin tot pe ideile lor fixe?
Am pățit-o și eu recent cu o astfel de persoană. Era vorba despre un amic. Avea anumite ideologii de viață eronate pe care el le trâmbița de câte ori avea ocazia iar eu și alte persoane am încercat să-i explicăm că se înșeală dar și-a dat arama pe față, numindu-ne proști, ignoranți, etc.
Am fost foarte dezamăgită.
Acel amic nu mai e copil sau adolescent, e la vârsta a doua, dar totuși am crezut că îl putem aduce pe calea cea bună.

Cum le-as cataloga? Incapatanate. (tocmai mi-au trecut print minte cateva nickname-uri de pe aici )

Nu merita sa iti bati capul cu un "atotstiutor", el tot pe a lui o va tine oricat te-ai chinui sa ii deschizi ochii.

Recent m-am lovit de o familie întrega de așa specimene
Trebuie sa fi deștept pentru ați înțelege propile greșeli, nu cere prea mult de la unul care nu-l duce minte mai mult de ce crede el

Pe Youtube le gasesti sub denumirea de sjws cringe compilation sjws owned, feminist owned, pe diverse teme : politice, religioase, proteste, etc.
SJWS = social justice warriors
Pe romaneste le spui indoctrinati.

Când s-a simțit agasat și-a dat arama pe față, zicând că el e luminat iar eu și ceilalți care încercam să-i deschidem ochii, suntem niște înguștii în minte, invidioși pe el că e mai deștept și de aia nu suntem de acord cu el care, după părerea lui, deține adevărul adevărat.
Mi-a lăsat un gust amar.

Trebuie să recunoaștem ceva: majoritatea celor care sunt fixați pe o anume idee, fie ea religioasă, ideologică sau de orice altă natură (oamenii încăpățânați, dacă vreți), au suferit sau chiar suferă de depresie sau de pe urma unei traume. Oamenii care au fost traumatizați sau care, din diverse motive, nu au reușit să se integreze în cercuri de prieteni aderă la o ideologie, la o religie ori la un stil de viață, lăsându-se atrași de ambalajul sclipicios în care sunt ambalate porcăriile astea și neștiind (sau nedorind să știe) de defectele ei care, din punctul nostru de vedere, sunt evidente și toxice. Oamenii care, în ideile la care au aderat, încearcă să își aline suferința (prin adunări interactive ale comunității în care tocmai au intrat, prin promisiunea unui loc frumos, a unui rai, după moarte etc) sunt oamenii de care vorbești tu. E ca și cu sectele: la început par frumoase și inofensive iar oameni depresivi intră în ele pentru a putea spune că fac parte și ei dintr-un colectiv și îndeplinesc cu sfințenie toate cerințele liderului acelui grup de frică să nu fie dați afară, să nu fie respinși din nou, chiar dacă ideile grupului sunt putrede. Și stând suficient timp într-o astfel de grupare, chiar ajungi să crezi cu tărie în toate aberațiile pe care le zice un drogat semi-senil, liderul grupulețului în care ai aderat. Este trist, deoarece astfel de grupuri nu salvează oamenii de la abuz și sinucidere, aș spune chiar din contră.

Fiecare are dreptul la propria opinie. Însă omul devine periculos atunci când își pune în aplicare gândurile, exemplu de astfel de manie a fost Hitler. Înconjoară-te de persoane care chiar dacă au o părere diferită de a ta, dar să nu devieze prea mult să fiți totuși pe "frecvențe" mintale apropiate.

Nu prea poti sa schimbi parerile si ideile oamenilor.Plus ca ce consideri tu ca e bine pentru tine sau ca si conceptie, poate pentru altul nu e bine.
E normal sa existe divergente si neînțelegeri intre gânduri sa dam peste oameni ce gandesc mai prost, dar aia e.

Doar o persoana cu mintea închisa poate crede ca știe întreg adevărul. Orice persoana cu mine deschisa stie ca întotdeauna poate fi loc de reconsiderare, chiar și acolo unde sunt bazați pe ceea ce știu. Mie mi-e frica de ziua în care pot ajunge sa cred ca știu totul (în vreo privința) incit sa nu mai am parte de sfaturi, sau sa nu ma pot schimba atunci cand trebuie.

Un lucru e sigur. Psihologic vorbind, cu cit creste varsta, cu atit e mai greu de convins un om la nivel mental cand i se arata ca greșește. Ați fi avut o șansă dacă era pana în 20 de ani, căci atunci tinerii sunt cei mai receptivi

Eu as numi acele persoane 'idioti', e plina realitatea de ei/ele cat si TPU. Cu astfel de persoane daca nu o termini intri in conflicte, chiar ajungi sa te certi.

Prosti care se cred destepti.

Dar te-ai intrebat o secunda ca poate chiar voi va inselati si ca nu aveti dreptate? Faptul ca suntet mai multi de o parere asta nu inseamna ca o face si adevarata.

Crestine.

Nu cunosc situația, asa ca nu pot sa ma pronunț care din voi sa înșelat în anumite privințe, poate el, poate voi, nu știu, cert este ca doar Dumnezeu poate ști adevărul absolut.
Ieri ii scrisesem surorii mele ca ori ma voi sinucide, ori îmi voi cauta ceva de munca, aveam o discuție cu ea ca nu mai ma poate ajuta financiar și ca trebuie sa ma descurc singur, iar eu i-am spus ca poate nu are rost sa vina sa îmi facă buletinul (peste o luna) căci nu se știe dacă voi mai fi printre cei vii, sau voi reuși sa îmi revin din depresia mea catastrofala și sa îmi caut de munca. Nu o mai zis nimic, cred ca să speriat, eu locuiesc cu tatăl meu vitreg și i-am transmis un mesaj ca în caz ca o sa ma sinucid pana vine ea sa nu îl dea afara din casa, sa îl lase sa stea la noi. Ma simțisem asa rău că am vrut sa o fac in ziua respectiva, sa pun capăt zilelor (ieri) și deodată brusc mi s-a schimbat starea și am reușit sa ma dau jos din pat. Da, depresia te atinteste la pat uneori și cu zilele, e boala horror, mi s-o schimbat brusc starea și am rămas șocat, ii spusesem și surorii, eram plin de euforie nu îmi venea sa cred ce se întâmplă.
De când am eu problema asta ( de foarte mulți ani) niciodată nu mi s-o întâmplat asa ceva, de obicei când ma simțeam rău dura mult și bine.
Am stat puțin pe gând și am realizat ca numai Dumnezeu poate sa facă o astfel de minune, nu antidepresivele, nu situația materiala ci doar Dumnezeu, am fost foarte recunoscator și am început sa ii mulțumesc, eram efectiv uimit. Nu știu cât o sa mai dureze acesta minune, dar sper sa nu ma simt din nou asa.
Dumnezeu e singurul care poate ști adevărul absolut, noi suntem prea mici ca să știm sau sa credem ca știm ca lumea se învârte în jurul nostru.

Cu alte cuvinte amicul vostru nu este pe aceeași frecventa cu voi, el nu e realist și nici nu suporta sa ii fie spus adevărul sau sa fie contrazis, asta denota o problema la doaga, nu ai cum sa ai mereu dreptate, sa ști adevărul absolut asta în termeni psihologic se numește grandomanie și e o problema de personalitate pe care trebuie sa o rezolve într-un mod sau altul, altfel va fi marginalizat sau va rămâne singur.
Dacă v-ați contrazis pe tema religiei și aici nu rezonati atunci sfatul meu este sa evitați acest subiect pentru ca niciunul din voi nu cunoașteți adevărul absolut, dacă în general se irita când i se spune ceva are probleme ce tine de psihic, temperament, repet clar vorbim de grandomanie și orice ai zice, orice ai face dansul tot pe a lui o va tine.
În spatele grandomanie cred ca se afla o tulburare netratata.


Probabil când e pus la zid sau se simte inferior, are un mecanism de apărare și asa tratează el situația, nu ai de unde sa ști dacă nu îl cunoști bine ce trecut a avut, ce experiente a avut, în ce mediu o trăit, ce lucruri lau marcat. Etc.

El trebuie sa înțeleagă ca nu are cum sa cunoască totul și ca mai trebuie și sa evolueze și sa nu se irite la o critica constructiva, adică fiecare din noi avem ce învața de la alții, nu avem cum sa cunoaștem absolut tot, nu exista om perfect, nu exista o persoana care știe adevărul absolut pe anumite tematice, concepțiile lui nu e în concordanta cu ale voastre, asta reiese ca nu rezonati cu aceasta persoana și nu aveți ce învața de la el.

Eu as cataloga mai rau niște persoane care "vor sa aducă pe calea cea buna" alte persoane, decât persoanele încăpățânate sau proaste.

Cand ajungi la discutii de genul asta,cel mai bun este sa si arati ce sustii.
Tu de exemplu spui ca ala avea idei fixe,dar de unde stii tu ca ideile lui nu erau bune? Acelasi lucru ar putea spune si el despre tine,nu crezi?
Sa spui X are idei rele, si tot persista in ce crede, atunci tu trebuie sa si arati cumva, sa demostrezi ca ala gresteste si tu nu.
Hai adu in discutie ceva clar si sa vedem cum stam, asa sas aratam cu degetu toti putem, mai greu este sa aratam clar daca e ca noi sau nu.

Exista oameni, din astia, n-ai ce sa faci. Mai bine tireaza-te de langa el.

Dar totuși am crezut că îl putem aduce pe calea cea bună.
Nu există cale bună. A lui e la fel de bună ca a ta. După ce înțelegi asta, nu mai ai o problemă cu el.
lumea este așa cum ni se pare.