Cum ați putea defini voi o persoană căreia îi plac zilele ploioase și înnorate, cu vânt; poeziile lui George Bacovia; cimitirile sumbre în zilele când cerul e gri și bate vântul; singurătatea și străzile pustii, și care se oprește singură stând pe bancă în cimitir și îi place să admire priveliștea în tihnă?
Eu sunt o astfel de persoană și îmi place să fiu așa.
Orice persoana are poate o latura mai deschisa si una mai intunecata.
Nu e bine sa cazi in extreme.Si mie imi placea sa umblu noaptea pe strazi(singur sau cu prieteni) si inca o fac,imi placea foarte mult ploaia,cimintirele nu au fost niciodata favoritele mele,imi placea sa port mai mult negru si muzica pe care o ascultam era cam la fel de intunecata.
Dar cu timpul am inceput sa ma bucur si de alte lucruri si sa-mi depasesc inhibitiile.
Sigur ca exista un anumit confort in singuratate,eu il cunosc foarte bine,dar timpul mi-a mai demonstrat ca poti sa aduci lucruri in existenta fara sa vrei,felul in care te porti,te imbraci, obiceiurile tale, atrag o anumita energie, uneori nedorita.
Nu spun sa ne imbracam toti in roz si sa cantam floricele pe campii hai sa ne-adunam copii, dar nici sa cadem intr-o extrema sumbra.E bine sa fii echilibrat in viata.
Deci este in regula sa ai si o latura mai intunecata atata timp cat nu lasi latura asta sa iti afecteze viata ta sau a celor din jur in mod negativ.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Legat de partea cu zilele ploiase... ce poate sa fie mai frumos decat sa auzi efectiv ploaia afara in timp ce stai si faci diferite lucruri ^^ (bine... mai sunt si alte lucruri, dar vorba vine). Deci legat de partea asta, o persoana care stie sa simta si sa admire un adevarat ansamblu sonor (al ploii). Eu cand aud, repede deschid fereastra.
Chestia cu cimitirul, nu prea stiu ce sa zic. Adica este liniste si pace oriunde (aproape oriunde), nu numai in cimitir. Posibil ca persoana respectiva (nu dau nume), considera ca viata este trecatoare si nu conteaza cand moare sau cand nu, fiind impacata cu asta.
Si normal ca iti place sa fii asa, daca nu ti-ar fi placut, atunci nu ai fi facut asta. Deci este un lucru frumos si normal.
...pana cand racesti.
Din fericire, avem dreptul sa fim diferiti.
Pentru mine suna un pic ciudat, dar, daca tie iti place asa, nu e nimic de comentat.
Singura mea intrebare e: ce iti place sa vezi la cimitir? Ca e imaginea ultimei noastre realitati de pe acest pamint, o realitate atit de implacabila incit nu putem fugi nicidecum de ea.
Tocmai de asta. Îmi place imaginea sumbră a cimitirului.
Acestea sunt versuri dintr-o poezie scrisă de mine:
"Pășesc în sumbrul cimitir
Scăldat în lacrimi de safir
Corbii se ascund printre crengi
Pe un covor de sânge merg."
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
