Cum ii tratati pe cei care vor sa fie niste guru si niste "judecatori" ai celorlalti?
Critica orice din comportamentul vostru care nu le e lor pe plac sau nu e compatibil cu felul lor de a fi si vor sa te toace la cap pana cedezi si te dai dupa ei, sa spui ce vor ei si sa faci ce vor ei.

Zi-le oameni și dă-le pace, cum zicea Caragiale.

Dacă nu sunt oameni apropiați mie atunci îi pot ignora sau tolera fără să pun la suflet tot ce zic. Pot să decid singură ce e bine și ce e rău, într-o oarecare măsură, fără ajutorul altcuiva. Critica, dacă nu e adevărată, nu are de ce să mă supere. Dacă totuși consider și eu că spun adevărul, atunci mă ajută într-un fel, arătându-mi lucrurile care trebuie să le îmbunătățesc.
Cred că trebuie să fim destul de stăpâni pe sine, să avem propriile gânduri și judecăți, să luăm singuri decizii, fără să depindem de alții.

Http://www.la-psiholog.ro/info/mesajul-din-spatele-criticii
http://www.psychologies.ro/......ur-2150453

Dacă acei oameni nu îmi sunt apropiați, îi tratez cu ignoranță, dar dacă îmi sunt apropiați încerc să-i fac să înțeleagă că nu adoptă un comportament tocmai rațional, iar dacă nu reușesc să schimb ceva în acest sens, revin la ignoranță. Cu toate că uneori conştientizăm faptul că nu este bine să judecăm, să evaluăm şi să emitem anumite „verdicte" despre comportamentul, atitudinea şi multe alte aspecte ce ţin de cei din jurul nostru, de multe ori cădem în această capcană. Consider că una este să observăm anumite lucruri cu care putem fi sau nu de acord şi alta este să începem să facem presupuneri, să judecăm după impresiile noastre, fără a şti ce este în inima celui judecat, fără să-i ştim viaţa, problemele, necazurile, dezamăgirile sau durerile.
În mod sigur, există multe motive pentru care judecăm, dar printre acestea se numără şi câteva care au o legătură strânsă cu persoana noastră.
În primul rând, este posibil să judecăm o anumită persoană după comportamentul ei pentru că nu am tolera acel comportament sau atitudine la noi înşine. În al doilea rând, este foarte probabil să judecăm un comportament pe care, de altfel, îl avem şi noi. Şi un al treilea motiv ar putea fi faptul că ne dorim sau invidiem ceea ce sunt sau au cei pe care îi judecăm. Nu lua lucrurile personal şi porneşte de la premisa bunelor intenţii. De multe ori, când cineva nu coincide cu noi în gândire, avem impresia că are ceva împotriva noastră. Însă este posibil să nu aibă nicio legătură cu noi, ci mai degrabă reprezintă durerea sau lupta internă a acelei persoane. Suntem diferiţi şi gândim diferit. Dacă cineva alege un alt drum, o altă variantă, o altă opţiune decât cea pe care ai fi ales-o tu, nu înseamnă neapărat că face o greşeală, motiv pentru care tu nu ai dreptul să-l judeci. Dalai Lama spunea: „Lumea alege drumuri diferite pentru a ajunge la împlinire şi fericire. Dacă nu se află pe acelaşi drum ca şi tine, nu înseamnă că [alţii] sunt pierduţi." Mai mult decât atât, nu uita că de multe ori, aparenţele înşală. Albert Einstein spunea că „fiecare persoană este un geniu. Dar dacă judeci un peşte după capacitatea lui de a se căţăra într-un copac, îşi va trăi toată viaţa crezând că este prost." Sper că ai înțeles că atâta timp cât tu ești împăcată cu tine și cu alegerile tale, judecățile celorlalți nu au de ce să aibă vreun impact asupra ta.

Nu-mi bat capul cu ei si le dau cu praf de mers.

Si daca e vorba de o persoana care vorbeste total aiurea, pe langa realitate? Ce e de invatat din critica falsa si exagerata pe care o face acea persoana?

Dar ce te faci cu acei "guristi" sau "judecatori" care isi permit sa te judece desi gandesti diferit de ei pentru ca pe urma tot tu sa fii acuzat ca ii acuzi sau ii judeci pe ei cand nu le merge circul pe care ti-l fac? Ei judeca, de fapt dar dau vina pe tine! Iti tin tot ei lectii! Eu de exemplu, sunt o fata frumusica si zic eu, desteapta insa am fost acuzata ca as fi "invidioasa" pe altele care nu aveau calitatile mele.Si vreau sa spun ca nu le aveau, intr-adevar! Nu mai vorbesc de faptul ca am fost comparata cu anumite persoane mult mai deficitare decat mine in anumite privinte dar socotite(ciudat!),"superioare" mie!

Nu avem date concrete in ce priveste concretul. Niciodata nu putem sti ce e defect daca nu vedem toate/ ambele piese in miscare si adevarul e de multe ori la mijloc. Nu exclud ca exista in preajma fiecaruia dintre noi fel de fel de persoane. Dar -Tu cauti sa ti se faca dreptate de catre niste necunoscuti, in cauze necunoscute. Cine nu se grabeste cu trasul de concluzii si incearca sa te observe ( ca sa nu faca erori ) observa ca 90% din temele deschise de tine sunt de gen - Toata lumea are ceva cu mine, toti sunt rai, ma urasc ( numai pe mine ), si nu stiu de ce, eu sunt frumoasa, inteligenta, etc. Astea pe mine ma lasa sub semnul intrebarii.

"Nu avem date concrete in ce priveste concretul. "(Frumoasa exprimare!)
Se pare ca acolo exista cineva deranjat de intrebarile mele! Ce treaba ai tu cu mine daca ma cred "frumoasa si desteapta"? E problema mea.Eu prezint faptele asa cum sunt.Treaba asta cu "calea de mijloc" am mai auzit-o si de la o colega.Probabil ca din punctul ei de vedere, eu gresesc sau poate vrea sa ma vada gresind.Eu insa sunt nelamurita de ce se poarta ea asa cu mine, probabil si cu altii.Nu stiu. Vreau sa o inteleg pana la capat.De aceea intreb, ca poate imi scapa mie ceva din atitudinea ei si in loc sa vad o sefa "grozava", vad o nemernica.