Asta nu se poate învăța. Ori îl ai (simțul umorului) ori nu îl ai. Eu spre exemplu scot "perle" pe gura chiar și atunci când nu vreau. Sau se întâmplă în unele situații sa fac o moaca de se prăpădesc toți de râs deșii eu sunt serioasa .
Simțul unorului este o caracteristică umană. Este o modalitate de soluționare emoțiilor, de descărcare a lor prin râs. Îl are fiecare în măsură mai mare sau mai mică. Este un soft, un program de interpretare a lumii. Se dezvoltă, se cultivă prin exercițiu.
Studiază glumele, vezi cum se formează ele.
Nu cred ca simtul umorului ar fi problema, ci mai mult personalitatea pe care o ai. Daca esti introvertit/introvertita iti vine greu sa socializez sau sa te expui unor situatii noi. In cazul asta e bine sa incepi cu persoane mai apropiate, sa glumesti/petreci timpul cu ei. Poate chair si nonverbal, prin anumite gesturi miscari poti scoate asta in evidenta. Dupa ce te simti confortabil poti exersa si cu persoane straine, pentru a putea depasi zona de comfort. Sunt o multime de materiale de dezvoltare personala gratis pe care le poti accesa pe net, bafta.
Cei ce au simtul umorului au si o calitate a observatiei cu mult diferita de ceilalti. Cred ca iti poti antrena acest simt de observatie sau sa iti ascuti putin mai mult simtul umorului, dar nu vei intrece niciodata un nativ. Iti recomand sa te uiti la cateva spectacole de stand-up si sa citesti mai mult pentru ca n-ai sa vezi un prost avand umor.
Da, dar sunt si cei care fac asta clean, fara prosti. Bine ca asta nu se intampla la noi, dar in America am vazut d-astia. Si mai sunt si cei care se pastreaza clean pe parcursul show-ului pana cand observa ca nu rade lumea, dupa care incep sa-si bage, iar lumea incepe sa rada. Nu-i vina lor ca nu stiu ce fel de public au in seara respectiva.
Pentru a avea simtul umorului trebuie sa fii inteligent.
Pentru asta trebuie sa citesti mult, sa ai experienta multa de viata, iar in acest caz creierul tau va putea crea scene fictive, chiar si cu intorsaturi paradoxale, umoristice.
Ba e vina lor. Când intri pe scenă, dacă ești bun în meseria ta simți publicul, simți tensiunea din sală și nu mai reciți speechul pregătit de acasă, ci improvizezi. Eram la o ședință de partid, Partidul Comunist Român. Așa i-am făcut să râdă ( m-au enervat cu politically corect) că a doua zi când mă vedeau pe coridor, îi apuca râsul când își aminteau faza.