Nu te poti motiva decat pe doua cai: prin frica si prin dorinta. Frica este "fuga de ceva" iar dorinta este "fuga catre ceva". Priveste o reclama la tv: fie incearca sa te sperie, fie incearca sa te faca invidios. E treaba de discurs interior. Chiar daca frica poate fi eficienta, cred ca este mai sanatoasa dorinta.
Pur si simplu ma gandesc ca ma asteapta si pe mine ceva bun in viata asta si astfel imi impun niste target-uri pe care sa le tintesc cat de bine pot... Ceilalti nu ma prea motiveaza, adica nu vad de ce ar trebui sa fac ceva dupa ceilalti...Pur si simplu continui sa merg singura mai departe pana imi implinesc visurile macar pe jumatate.
Bună, am observat ca momentele in care sunt delasatoare sau ma simt mai deprimata se suprapun cu oboseala, prin urmare incerc sa dorm putin, fie si 15 minute. Dupa aceasta imi fac un program mai relaxat prin care sa-mi indeplinesc sarcinile si ma auto-impulsionez. Cel mai adesea nu respect programul, insa intocmirea lui functioneaza ca un stimulent
Ceilalti ma motiveaza mai degraba indirect, prin competita pozitiva ce mi-o ofera. Daca vad ca altul poate, eu de ce sa nu pot? In rest, omul nu face nimic pentru celalalt fara un scop( fie el recunostiinta, dobandirea sau auto-dobandirea une perceptii mai bune despre propria persoana, material, spiritual etc).
Motivatia mea e dorinta de a ajunge sa lucrez in Coreea de Sud. Pentru ca sa-mi indeplinesc scopul asta, incerc sa dau tot ce pot.
anonim_4396 întreabă: