Cum sa ne bucuram de viata?

Sa te bucuri de ce ai, sa apreciezi ce ti-a dat Dumnezeu. Daca nu suntem multumiti Dumnezeu ne poate lua darul. Inclusiv iubita/sotia, copiii, rudele, prietenii, casa si alte bunuri. Era un film foarte bun numit If only in care soferul de taxi ii spunea tipului din film sa-si aprecieze iubita si tot ce are in general. Nu a stiut sa o aprecieze si a pierdut darul. Iubita/sotia, copiii, rudele etc sunt primite imprumut de la cel de sus, nu se stie cand le cere inapoi si ramanem singuri. Copiii nu sunt ai tai ci ai celui ce ne-a creat pe noi. Pui relatia ta mai presus de iubirea lui Dumnezeu si spui ca nu poti trai fara iubita ta? Vedem atatea declaratii de iubire ca nu pot trai fara tine... Dumnezeu iti arata ca poti trai prin faptul ca ti-l ia. Am pierdut multe rude. Nu le-am apreciat cat au fost in viata. Abia acum vad ce am pierdut.
Te bucuri de viata cand respecti ce ai primit in dar si nu cauti mereu mai mult si mai mult. Te bucuri de viata cand o traiesti frumos si nu fiind plin de vicii, esti dependent de toate prostiile care crezi ca te fac fericit.

Dumnezeu iti poate lua viata cand are el chef, indiferent de varsta, cat de bun esti si iti poate da suferinta daca are chef, poate face ce vrea el cu tine, tu nu poti sa-i resprosezi nimic ca esti un nimic pentru el

Pai simplu, ne bucuram de orice chestie pe care o putem avea si face, un film, o emisiune, o plimbare, o piscina, vara la strand, un sah, table, carti cu prietenii, stat de vorba si dezbatut subiecte, concediu (dar asta e odata pe an, nu-l punem), un joc pe calc, o programare, o editare video, deci cate si mai cate.

Nici nu trebuie sa ajungi sa-ti pui aceasta intrebare, trebuia de mult sa simti astea de la sine. Daca ti-ai pus asta intrebare, e clar ca undeva e o problema care nu te lasa sa te bucuri in mod natural si de la sine de chestii accesibile usor. Si pana nu se rezolva acea problema care blocheaza mecanismul psihic sa se desfasoare optim, tot nu te bucuri chiar daca constient citesti ce scriem noi, sti dar nu simti, iar daca faci ceva ce nu simti, nu o sa-ti placa, faci mecanic, nu te bucura, chiar poate te poate obosi.

Am o criza existentiala mann, faza e ca nu vreau sa fiu hedoist

Mi-a spus bogdan sa vad un film despre unu care afla ca are cancer si mai are 6 luni de trait, c face asta? pai face sex, bea alcool mult si iti descopera iubirea fata de sotia lui si de fata lui si de greselile vieti lui, daca ar fi sa mai avem doar 6 luni de trait oare ce am face? multi din nou avem acest program -lucru-mancare, somn si tot asa, logic ca te baga in depresie asta, de asta recurgem la mancare ca placere, traim intr o lume hedoista, materialista

Eu zic ca asa:
https://www.youtube.com/watch?v=_qbLM0JAFIg

Sa ai grija la copaci

Lasa copacii, ideea e sa ramai pe asfalt.

Https://www.tpu.ro/......cu-masina/

Pai tocmai ca ai criza existentiala, ai o mare problema! Faptul ca gandesti asa, faptul ca iti pui problema asta ca nu vrei sa fi hedonist, ca vrei nu stiu ce. Daca nu aveai probleme, nu aveai nici o treaba, te bucurai de la sine de ce am zis sau de unele din ce am zis, adica de ce se bucura majoritatea, ca de aia am zis alea. Si nu e in ordine pentru ca nu te bucuri, deci e foarte simplu, nici nu mai conteaza altceva, pentru ca de aia iti pui problema, ca nu e ok si vrei sa fie.
E o depresie mascata acolo, ca ea face din astea. Am trecut prin asta si stiu.

Majoritatea se bucura de iluzi, de dopamina, serotina care au in creierul lor, prefera sa traiasca in iluzile lor

Ce treaba are ala cu 6 luni de trait cu tine, nici o treaba n-are. Si oricum si ala care avea 6 luni de trait facea ce-i placea, deci si ala se mai bucura de ceva totusi. Si nu conteaza ce ti se pare tie ca de ce se bucura nu e ok, el se bucura, atat conteaza.

Insa nu are iar nici o treaba, ca si daca am de trait 100 ani sau 6 luni, am face acelasi lucru, ne bucuram mai departe de ce deja ne bucuram pana atunci. Daca cumva ala inainte sa afle ca moare dupa 6 luni nu se bucura, iar avea o problema si ala, nu e nevoie sa stiu ca mor repede ca sa ma bucur de viata.
Asa ca oricum ar fi, nu are treaba cu problema ta, ca tu si daca mai ai 6 luni de trait tot nu te bucuri, ca problema ce o ai nu te va lasa, deci nu exista comparatie intre tine si ala. O sa ai doar frica sus si cam atat.

Zici gresit, esti subiectiv dupa cum simti tu, nu este asa, sunt n oameni care au viata simpla care se repeta zilnic si sunt slabi, nu se refugiaza in mancare, sunt f multi! Ca si pe dos, multi mananca de placere mult ca sa mai aiba inca una, pe langa celelalte de care se bucura, nu e o regula ca mananci doar cand esti nefericit.
Pentru ca nu e doar lucru mancare, e lucru mancare bucuriile marunte ale vietii, si asta e un echilibru care tine, dar cand sunt probleme, asta nu mai functioneaza si constatam ca avem depresie mai mascata sau nemascata, nu pe dos, ca viata aia ne da depresie, depresia ne facem sa vedem viata nasoaola.

Problema mare e ca insusi faptul ca nu vrei sa fi hedonist e neinordine, ca a te bucura = hedonsim, deci se contrazice "vreau sa ma bucur de viata dar de fapt nu vreau", cam asa suna.

Pai nu zici bine, nu se aplica la el, el si daca ar fi in situatia aia nu s-a bucura. El nu este ala din filmuletul ala, ala are alt psihism, omul nostru are altul.

Eu vream sa citesc idei mai multe despre cum ne putem bucura de viata nu doar pentru mine si sfaturi generale

Pai dar aia e normalitatea! Asa suntem facuti, altfel nu te poti bucura, nu vezi ca tu fara alea nu te bucuri?! Tu crezi ca cineva isi pune problema "dopamina...iluzii..hedonsim, e bine, nu e bine"? Ei se bucura si atata, au ce vroiau sa aiba, bucurii, placere, altfel nu merge. Si daca nu faci asa, nu te vei bucura, asta este.

Ca daca te intreb acum de ce nu vrei asa, nu ai ce sa raspunzi, faptul ca nu vrei, e problema.

Nu vreau iar sa mananc dulciuri si sa beau cola si sa ma ingras din nou?

Pai nu era nevoie sa citim! Majoritatea oamenilor okey, repet okey psihiatric si psihologic, se bucura automat de multe. Asta tot la general zic.

Pai cine a zis ca trebuie sa te bucuri de mancare in mod special? Am zis eu in lista aia de asta?! Citeste atent ce am enumerat. Mancarea o mananci pentru sa traiesti, nu sa traiesti ca sa mananci. In nici un caz nu trebuie sa mananci iar asa.

Sa stii ca si noi, astia care ne bucuram simplu, ne-am pus candva intrebari, avem si noi stari melancolice, aproape depresii.
Poate ca ne bucuram usor pentru ca avem in mare parte ceea ce ne-am dorit.
Cei care nu se pot bucura, ori isi doresc lucruri nerealizabile, ori viata nu le da nimic bun. Din pacate, multi zac in prima varianta.
Si-au dezvoltat din adolescenta niste ganduri aiurea "Nissan GTR e cea mai tare masina, nu merg eu cu Focus", "Romania e o tara de rahat", "salariile sunt foarte mici, nu faci nimic cu ele", "ce misto de aia care au milioane de dolari", "am pistrui, nu o sa arat niciodata ca Dorian Popa", etc. Se resemneaza, au de multe ori mai multe decat cei care stiu sa se bucure, dar traiesc cu gandul ca sunt in esec, pentru ca au visat la unicorni.

Trecutul ne roade, ne ingroapa in depresie, tristete, plus ca nu avem sperante

Ce contine trecutul ala, de e atat de "rozator"?

Regret ca m-am ingrasat dar fac ceva in privinta asta, incerc sa ma desprind de trecut si sa traiesc in prezent, dar si sa invat din trecut

Si eu am pus 30 de kg in ultimii 10 ani. Cui ii pasa?
Mi-ar placea sa dau jos ~15 si sa imi mai modelez corpul, dar prefer confortul, deocamdata.

Pai daca unii au stari melancolice si aproape depresii nu este deloc in ordine nici asa, fara factori seriosi negativi si genetica defecta nu ai cum avea aproape depresii si melancolie care e tot manifestarea depresiei, si e o manifestare de intensitate cel putin moderata. Foarte bine ca ne bucuram usor si ca avem repede de ce sa ne bucuram.
La factorii negativi maxim maximorum vom fi tristi dar aia trece in timp, asa e normal, nu sa ne umbreasca viata a la long ca la oamenii cu probleme.

Ai dreptate, oamenii nu se pot bucura de chestii marunte fie din probleme psihologice care ii fac sa gandeasca cum zici, fie din psihiatrice, cu cat serotonina e mai jos, cu atata esti mai nemultumit si vrei chestii mai marete, asta e demonstrat, deci in ambele cazuri, oamenii aia au probleme, nu e normal asa, trebuie sa se duca ori la medic ori la psiholog.
Aia cu milioanele de dolari e corecta! E corecta pentru ca acum viata e grea, vi mort de la munca, venituri insuficiente de multe ori, stres, griji, datorii, si poate sa-ti ia mare parte din bucurii. Si aia stau linistiti, ii doare in pix.

M-a miscat si pe mine ceva azi, langa piata era un spatiu de 35 m patrati deci mic, era de inchiriat, era 1100 E lunar chiria, deci ala daca are 2 din alea, are 2200 si se poate bucura de viata mult mai mult, in timp ce un lucratori comercial are si 600-700 euro maxim lunar si munceste si peste program uneori, logic ca te misca! Nu ii misca pe aia care au viata okey cu ceea ce fac ei, adica cu alte cuvinte ce misto de aia ca se bucura ca lumea de viata si eu nu pot din cauza conditiei sociale, asta nu e anormalitate.

Cu aratatul in parte iar e normal, ca daca nu arati bine, nu prea ai parte de iubire, afectiune, atentie, sa fi placut, sa ai parteneri, sa fi implinit/a sexual, iar fara astea chiar iti poate lua motivatia de a merge mai departe, si e logic ca ai vrea sa fi ca x care arata bine.

In schimb anormalitate e aia cu masinile si alte de genul, cand si daca mergi cu loganu, e f bine. Sau ca nu ai calculator de 20000 euro desi nu ai nevoie, aia e low serotonina. Ca vrei casa de joci fotbal in ea desi si in apartamentul in care stai ai tot confortul. Adica fitele. Adica cand te poti bucura ca lumea de ce ai, dar vrei tu neaparat nu stiu ce.

Pai e anormal, ce treaba mai are trecutul?! Asta e depresie clara, ca ala cu parcu "vai ce rau ca nu mai sunt copil, aoleo ce rau ca o sa ajung ca mosii aia", deci nu exista prezentul.
Ce a fost a fost. Si daca nu avem sperante de viitor da, este o problema dar se zice ca tot nu e depresie, aia e nefericire. Chiar medicul meu a zis. adica cand nu ai ceva nu esti adanc trist si sa iti umbreasca viata, esti pe neutru cu starea, si e corect ca am experimentat asta, la acelasi factor, uneori sufeream mult, mai putin, foarte slab.