Logic, stii ce e mai amuzant? Ca eram de fata si stiu exact cum au decurs lucrurile, prea caterinca au fost momentele alea, prin mai-iunie intrase din ce tin minte, dar pe voice au fost si mai amuzante momentele, erau mai multi, era altfel
La o biserica. Intr-o zi m-am luat cu vorba pe strada cu 2 americance(misionare cum s-ar denumi), si m-au convins sa merg la biserica la ei(eu mai mult am vrut sa merg cu ele pentru ca erau foarte dragute , si acolo am cunoscut-o. Este singura persoana cu care am interactionat in realitate prima data, si da, a fost si cea mai misto. Restul relatiilor au inceput pe Facebook.
La puscarie, aveam permisa o ora de sex pe saptamana, cum iubita m-a parasit de gelozie nu ca faceam sac de box din ea si ca aveam un gardian femeie, am apelat la gardiana, asa am ramas impreuna, ea ma pazea eu o satisfceam
Cred ca am mai spus asta, nu stiu daca tie.
Cu iubitul meu m-am cunoscut acum 13 ani.Eram amândoi la bunici in acelaș sat.Atunci nu prea am avut tangente unul cu altul ci doar prieteni comuni.El ma plăcea, eu nu stiam.El fiind mai timid eu nu am incercat sa intru prea mult in vorba cu el ca m-am gandit ca nu vrea sa aiba vreo interacțiune cu mine si dupa un an eu nu am mai mers in vacanta acolo, el a plecat si nu am mai stiut nimic unul de altul.
Fiecare a fost cu treaba lui timp de câțiva ani.Fiecare din noi am avut probleme si am suferit ne stiind ca rezolvarea si iubirea e la 500 de km distanță până într-o zi.
Eu am avut o perioada proasta in viata si nu stiu cum ne cum da mi-am amintit de el.L-am cautat pe Facebook si intr-un tarziu l-am gasit, i-am trimis cerere, mesaj si am inceput sa vorbim.Am fost o gură de oxigen unul pentru altul si treptat am ajuns sa ne oferim unul altuia dragostea, iubirea, atenția si afecțiunea ce ne lipsea si iatane, la 4 ani oficiali de relație după alti câțiva de prietenie tot împreună.
Da,asta am realizat si eu.Pana atunci nici nu ma gândeam ca o sa ajungem sa fim impreuna, nici nu stiam daca mai dau de el si nici azi nu stiu ce mi-a venit sa il caut având în vedere că nu avusesem vreo relație sau nu fusesem macar prieteni.Asa am simtit atunci pe moment sa fac, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva din trecut, despre copilărie, sa depan amintiri si mi-a sărit gândul la el pentru ca il stiam băiat cum se cade, cuminte si timid.Nu am crezut ca se va ajunge aici dar ma bucur.
Sa vezi ce se "bucura" cunoștințele noastre comune ca ne vad impreuna.Baieti si fetele din trecutul nostru ce ne barfeau cand eram copii sau ce radeau de el ca ma place si nu imi spune.Nu ne dădeau nici o sansa si acum se mira toti si ne barfesc.Dar lasa-i sa vorbeasca ca doar asa devenim importanti.