Devii liber dintr-un anumit punct ca dupa ori faci facultate, ori te angajezi, scoala iti da libertatea aia cand esti copil ca altceva nu ai de facut, dar ciclul de adult are multe alte avantaje, dai de gustul banilor, faci ce vrei, nu mai dai socoteala nimanui, esti major si vaccinat, esti pe barba ta.
Relaxanta.
Nu m-as intoarce in scoala decat pentru orele in care chiuleam si stateam prin crasme.
Domnu' sadrian46, noi, tinerii din ziua de astazi, consideram ca adultul e cel care isi intemeiaza o familie sau cel care s-a maturizat si nu prezinta semne de copilarime (maxim de student petrecaret).
Nu știu câți ani ai, dar îți pot spune sigur că este grea. Ai responsabilități pe care vrei, nu vrei, trebuie să le duci până la capăt. Plus că toți din jur au așteptări de la tine. Nu, nu, bucură-te de copilărie dacă ești în stadiul acela.
Si daca ai responsabilitati ce? Daca muncesti si ai un loc de munca bunicel si esti platit binisor, responsabilitatile sunt doar asa de forma, dai click, platesti facturile, nu e nici o problema.
Dar in copilarie era rau cu responsabilitatile, invata in prostie, teme, ascultat la ore, fa ce zic parintii, nu veni la ora aia acasa, nu te uita atata la TV, nu manca intre mese, si alte tembelii din astea.
Nu-ti iau aia si ailalta (chiar daca avem bani, nu consideram noi ca e cazu, nu conteaza ca tu ai vrea).
Si in copilarie toti aveau asteptari de la tine sa inveti cat mai bine.
Iar acum daca au asteptari sau nu au, nu te intereseaza, dar atunci te interesa, ca daca nu erai pe asteptarile parintilor era de rau.
Doamne fereste sa mai fiu copil!
Orice zi venea cu ceva interesant, fie ca era afara la joaca, chiar si la scoala uneori, timpul trecea mult mai greu, se intamplau o gramada de lucruri intr-o zi obisnuita. Acum orice zi e cam la fel... Nu stiu ce varsta ai dar pariez ca si la tine va fi la fel: majoritatea amintirilor le vei avea din copilarie pana pe la varsta de 25 de ani cu aproximatie, dupa aia rar se intampla cate ceva memorabil.
Daca mai vrei sa fi copil, este okey.
Eu am impresia ca se intampla altceva si mi se pare ca am mai zis-o pe undeva, odata cu maturizarea apare o depresie naturala, o depresie mascata care te face sa nu te mai bucuri asa mult de chestii ca in copilarie.
Cum zici tu "un adult morocănos..."
Aparent nu e depresie, omu se simte normal, dar real este, a coborat putin tonusul, nu mai ai veselia aia continua din copilarie.
De asta multi din voi regretati copilaria chiar daca era cu teme, erati mai fericiti.
Asta e smecheria de fapt. De fapt nu zice lumea "eram mai fericiti mai nene, ne bucuram f mult din orice, iar acum suntem praf de fapt".
Zice ca regreta copilaria dar nu pot zice exact de ce.