Dacă am niște dubii în legătură cu ceva și acele dubii mă macină mult? E semn că ar trebui să renunț la acele dubii?

De fapt întrebarea care mă frământă e că dacă acele dubii mă macină acolo înseamnă că e "acel ceva"? Adică altfel spus nu sunt eu doar paranoică sau anxioasă în legătură cu ceva și acolo chiar e ceva ce nu e tocmai în regulă?!
Încă mă frământă niște gânduri... muuulte gânduri și nu știu dacă să le încadrez la simple gânduri și anxietăți sau eu chiar am dreptate și intuiția îmi spune că totuși ceva nu e tocmai cum ar trebui să fie?

Și cireașa de pe tort, a mai simțit cineva că uneori viața sau Dumnezeu/Karma sau cum vreți voi să-i spuneți parcă râde pur și simplu de voi? Că parcă, parcă, v-ar pune niște teste din astea fine și care la prima vedere par banale, dar care parcă vin cu un scop deep și vă ia toată energia? Și că parcă în urma testului orice ați alege sau orice răspuns ați da, simțiți că tot nu veți câștiga ceva? Dar te întrebi mereu iar și iar după test, care era baiul?

Și ați mai simțit careva că Dumnezeu uneori v-ar răspunde la cele mai aprige și arzătoare dorințe ale dv dar parcă (deși la prima vedere, pare că vă îndeplinește o dorință arzătoare, un vis suprem) nu vă răspunde exact așa cum ați sperat sau visul nu e de fapt exact așa cum îl visați dv pe vremea când nu-l aveați dar tânjeați după el?

Dacă e da, la vreuna din întrebări, de ce se întâmplă așa? De ce ceea ce ne doream, nu mai pare așa de frumos când pare că-l avem sau suntem gata să-l avem? Și de ce deși un vis părea fain, o dată ce-l avem parcă ne seacă mai mult de puteri, în loc să ne bucurăm de el, parcă, o dată ce-l avem, în loc să stăm și trăim visul ăla, noi ne frământăm și mai mult cum să-l păstrăm visul și cum să nu-l pierdem? De ce e așa?

Ce e stricat la lumea asta și la viața asta, că nu mai înțeleg nimic,,,? Iar mă simt pierdută și abătută, când pur și simplu în aceste momente ar fi trebuit să sar în picioare de fericire,,, nu pricep,,, oare așa va fi toată viața noastră? Al oamenilor care caută un gram de fericire și pace și dă doar de mai multe întrebări, intrigi și neînțelegeri?

Dap, sunt doua nenorociri. Prima: sa nu ti se indeplineasca dorintele. A doua: sa ti se indeplineasca dorintele.

In primul caz de zbati degeaba. In al doilea caz nu mai ai pentru ce te zbate.

Iar scrii romane. Ai dubii ca nu esti sigura de chestii. Pentru majoritatea dintre noi, dubiile sunt nefondate si e a naibii de greu sa scape de ele.

Ca sa prelungesc cele de mai sus, important e cum percepi ce ti se intampla. Un bolovan in cale poate fi obstacol sau o treapta de urcat ca sa ajungi mai sus. Depinde de ce faci tu din el.

Asa se intampla mereu pentru ca oricat de mult iti doresti ceva, acel ceva este de fapt banal si daca speri ca te va face fericit asta nu se va intampla, in cel mai bun caz va fi o fericire de moment, a doua zi vei reveni la starea initiala... Fericirea se obtine altfel, este atat de simplu incat majoritatea oamenilor ignora aceasta calea, o considera stupida

Unii oameni au găsit acel gram de fericire in Dumnezeu.
Alții in Familie sau în parteneri de viață, în copii, prieteni sau carieră.
Fericirea ta există, trebuie doar s-o găsești.
Eu p-mea am găsit-o în aceptare vieții așa cum e. Ci nu cum ar putea fi.

Daca ai ce spui si nu-ti da pace, cel mai indicat este sa rezolvi, sa afli, asa dubiile alea or sa dispara.

Daca viata ti se pare nedreapta uneori, aia arata ceva arata ca vezi, ca stii, ca simti, dar ca nu poti avea unele chestii, asta te face sa te simti asa naspa.

Daca ai auzit zicala, sau ce o fi citat din biblie "ferice de cei saraci in duh " asta spune tot, adica mai pe romaneste, Ferice de cel care este mai prost ala e cel mai fericit.

Daca esti prost, gindesti ca lumea este asa cum o vezi tu, asa ca iei vaiata cum este ea si te bucuri.

Cu cit o sa realizezi, sau vezi mai multe si le intelegi, cu atit o sa te simti ultimul om

Doamne!
Azi ai spus tot ce trebuia să aud. )
De multe ori am simțit fix ce spui tu aici. Din prea multă analiză și luptă ca să înțelegi viața, nu a ieșit nimic bun. Doar am observat și mai multe lucruri nelalocul lor. Și cu nedreptatea ai dreptate )

Și și eu mi-am pus întrebarea asta după vorba asta... că pare că Dumnezeu vrea să-L cunoaștem, dar că, uneori nici nu prea vrea să-L cunoaștem. Și acum se explică și de ce am uneori feelingul că "Dumnezeu sau viața râde de mine."

Dar acum întrebarea nouă care mă macină : Cum facem să nu mai căutăm atât de mult adevărul din spatele a tot și cum facem să luăm viața așa cum e, fără să mai descoasem ceva?

Am simțit și asta. Tot ce mi-am dorit și am primit, mai devreme sau mai târziu, nu a fost ceva rupt din stele, așa cum părea când nu-l aveam. Și sincer, asta au susținut și toți psihologii, în cărți și prin online. Dar acum întrebarea nouă care mă macină, cum facem să găsim fericirea în noi? Cum facem ca indiferent ce ni se întâmplă noi să nu dorim sinuciderea? Sau să nu ne devalorizăm și să credem că viața noastră nu are sens?

Păi cam asta am, niște dubii în legătură cu ceva...

Da-le naibii de dubii. Focuseaza-te pe ce stii sigur si ce poti face.

Totul tine de perspectiva din care privesti lucrurile, daca stai si iti faci mereu griji pentru ceva rau ce s-ar putea intampla in viitor nu faci decat sa te distrugi si psihic si fizic, iar acel lucru rau e posibil sa nu intample niciodata iar daca se va intampla probabi nu va fi chiar asa grav, gei dasi o solutie atunci.

Păi, asta e problema că dacă aleg ceva ce-mi doresc oarecum, nu știu sigur dacă mă va duce într-un loc bun, sure. Însă și asta e tot un dubiu, pentru că dacă nu aleg acel drum, asta înseamnă că ar trebui să îndepărtez ceva (uman) din viața mea și dacă fac asta, nu ar fi egoist din partea mea?! Că practic nu mai ajut pe cineva, așa cum mi-am dat cuvântul. Dar dubiile sunt legate de faptul că simt că nu pot ajuta totuși acea persoană. Și atunci, dacă simt asta, m-am gândit să rămân totuși home, aici măcar de bine, de rău, nu dau bani, ba chiar reușesc să strâng bani.
Dar presimt că dacă aleg totuși acel drum, nu mă va duce sigur în ceva bun. Singurul lucru bun din treaba asta îl văd că schimb locul și voi deveni independentă. Și caut și independența, dar caut și stabilitatea financiară. Și nu știu dacă plec, dacă o să o și găsesc pe deplin. Mă macină multe gânduri.

Nu e egoist. Ar cam fi cazul sa o lasi pe maica-ta in treaba ei, ca nu e marsupial si nici tu nu esti nemuritoare. Pentru ca banuiesc ca despre asta e vorba. Nu iti doresc sa ajungi ca vara-mea care la vreo 47 de ani tot asteapta aprobarea/sustinerea maica-si si desi e o prezenta toxica in viata ei, se agita una-doua daca nu o suna in vreo zi. Si desigur ca atunci cand o suna discuta numai timpenii, dar...

Cauta sa nu mai citesti, ori sa vezi multe informatii. Daca ai un job, te duci acolo, mergi dupa acasa, lasi netu deoparte, nu trebuie duci pe la magazine o sa fie mai bine.
Initial no sa prea poti, dar eu zic ca se poate, usor in timp poti sa fii realista, sa nu te mai gindesti ca uni au oprice, tu mai nimic.O sa spui am cit pot sa am si trebuie sa te multumesti.

Ar fi si o chestie de genul sa accepti cine esti, cit ai, pentru ca astea arata cit poti.
Ca unia mostenesc, aia este meritu alora din fam lui ca ia lasat ceva maruntis ca el sa o fredoneze astazi

Nu, la mine e invers, eu tânjesc după atenția mamei, dar cum ea e veșnică ocupată cu munca, iar restul din puținul timp ce-i mai rămâne, îl păatrează pentru ea (TV, mâncare în exces și curățenie prin casă), iar de vorbit 0, dacă se poate. Așa că, crede-mă că nici asta nu e viață. Tocmai de aceea am și vrut să plec de acasă, dar dacă o fac, ar trebui să mă mut la cineva, care pe lângă că nu mă place, și e bărbat, mai trebuie să-i și dau bani de chirie. Nu m? ar deranja too much, deoarece chiria e mai ieftină decât o chirie în care aș sta singură. Dar cum pot sta în casă cu un bărbat care îmi e doar amic. Și am impresia că ușor, ușor, sunt fraierită de acel tip. Deoarece eu i-am spus că mă mut la el, ca să-l ajut cu problemele lui psihologice și viciul drogurilor. Dar... acum mi-a spus că nu poate lucra. Păi și atunci eu de ce mă mut la el? Doar ca să trăiască el din chiria mea? Ar fi un ajutor, right? Dar eu când am venit cu planul ăsta implica ajutorul meu motivațional. Nu un ajutor ca și sac de bani. Simt că nu va ieși nimic bun din asta. Iar eu cum sunt slabă de îngeri, poate am să mă reîndrăgostesc de el și fiind prinsă în "mrejele dragostei" nu voi realiza că am ajuns doar o slugă și o producătoare de bani, pentru un imatur vicios, pe care nu-l judec deloc, deoarece povestile noastre seamănă pănă la un punct, dar eu totuși la un moment dat m-am ridicat și am început să lupt pentru viața mea, ceva ce simt că orice i-aș spune sau face, la el nu se va schimba. Deci da, sunt plină de dubii. Nu vreau să pierd amiciția cu el, dar nu vreau nici eu să ajung săracă pentru a-i alimenta lui viciul. Sincer acum... Și să mă ferească Dumnezeu să mă mai și îndrăgostesc, nu zic că nu țin la el, dar mi-am pus stop la tot ce simțeam, deoarece tipul mi-a spus că mă va plăcea doar slabă și am zis că atunci ce rost mai are să îmi fac speranțe și scenarii. Deci zic că am trecut până și pentru asta, doar a-mi demonstra prietenia mea, chiar mai presus și de o imbecilă iubire și niște hormoni până la urmă. Dar dacă omul nu dă semne că ar vrea să se schimbe, nu știu dacă mai merită să plec și deacasă, chiar dacă nici acasă nu-mi place și nici orașul ăsta nu-l suport. Deci cum o dau, tot simt că nu o nimeresc, așa că aș vrea să plec la voluntariat în Africa. Măcar dacă pe amicul meu nu voi reuși să-l salvez de la sinucidere și să-i schimb viața, poate îi pot ajuta pe alții acolo, dar mă distanțez oleacă și de familia mea cea solitară și aproape ca și inexistentă.
Habar nu am ce să fac... nici în Africa nu știu cum pot pleca...

Nu te mai lega de nimeni. Fa un doctorat ceva pentru bani, ca sa nu zic videochat.

Offf, domnule Gabi, în mod normal, nici nu aș fi ținut cont de vârstă și v-aș fi înjurat pentru ceea ce ați spus, dar acum sunt așa de demoralizată, încât până și o glumă care în mod obișnuit nu e pe placul meu, să mă amuze teribil în clipele astea cam gânditoare și demoralizate. )
Video-chat, nu am să fac, deoarece am primit totuși zic eu o educație, plus că până la urmă, nu aș fi vrut să fie în plus kilogramele astea degeaba, ci cred eu, cum vreau să cred că fiecare rău vine și cu un bine. Deci pe mine kilogramele astea m-au format cumva și ceva mai umilă. Deci nu aș vrea să ajung la video-chat. Kilogramele mele m-au învățat și oleacă de bune moravuri, forțat aș spune, dar da, asta au făcut bun. Stați liniștit că mă lupt să le dau jos acum sau măcar să le țin în frâu. ) Dar da, sfatul cu doctoratul o să-l am în vedere, deocamdată trebuie să-mi reiau studiile, și abia licența ) apoi mă bate gândul să-mi deschid cabinet psihologic. TPU m-a ajutat să-mi reamitesc de pasiunea mea pentru ajutor și ascultat de povești umane. Până și cu amicul meu am făcut ceva practică și chiar am încercat să-l iau pe toate părțile numai să-l ridic din bolile și neputințele lui. Doar că da, cu primul meu caz, am eșuat. Așa că, vreau să-mi reiau vise străvechi. Îmi aștept și noua chitară să vină și sper să nu se mai accidenteze ca vechea, dar și ca de data asta să fiu mai curajoasă cu lupta pentru visele mele.
Și cred că vreau în viitorul apropiat să-mi fac și trupă cu elevii mei. O am în plan. Dar sper să mă descurc cu chitara. Tot mă chinui să găsesc prof, dar uite de ce spun mereu că orașul meu e sucks, aici nu găsești nici măcar un amărât de prof de muzică. )
De asemenea m-am reapucat și de TaeBoo și chiar ar trebui să-i mulțumesc domnului NLS, că la el am citit un lucru super detaliat despre beneficiile sportului și sincer deși sunt fană idealisme, credeam că fabulează, dar am testat totul pe propria-mi piele și vreau să spun că sportul chiar e rupt din rai. Și mișcarea. Pe lângă faptul că mă simt mai bine psihic, dar mă și ajută oleacă cu detoxifierea, însă acum nu vă gândiți că am și renunțat la dulciuri sau am devenit Puf. ) Dar da, unii oameni de pe aici, chiar m-au motivat. Și le mulțumesc.

Prosteala asta cu am primit o educatie, vai video chatul e prostitutie si alte de-astea iti face rau doar tie. Ce te opreste sa iti pui o masca pe fata si sa faci asta mai mult pentru a iti explora propria persoana? Nu fizic, cit mental. Ca e posibil sa faci si bani, partea a doua. Si nu, nu are absolut nici o legatura cum arati cu faptul ca vei face sau nu vei face bani. Nu e musai sa includa dezbracat si bagat de chestii in orificii, ca sa fac o paranteza. De multe ori e fix vorba despre asta, si anume de ascultat povesti umane.
Legat de sport, da. Si e o alegere proprie. Vrei sa zaci in propria mizerie sau vrei sa te simti bine. De multe ori fara nici o investitie suplimentara, ca unii baga lipsa banilor ca scuza. Azi de exemplu am ridicat saua, am pus un cover de ala cu spuma de memorie ca sa nu imi turtesc oole si sa imi rup fundul de tot, si am bagat vreo citiva kilometri cu bicicleta fiica-mii.

Ooo, Domnule Gabi, acum corupeți fete cumințele pe aici. ) Glumesc, glumesc, eu sunt educată, dar orice doar cuminte nu. Da kg m-au mai ținut pe loc să nu fac tot ce zace în mintea mea, dar totuși eu nu sunt chiar așa de mironosiță, cum mai spun unii. Am demoni în mine totuși. )

Deci nu dați idei oamenilor cam duși cu pluta și cu o imaginație too much. ) Că nu se știe ce monstru eliberați de acolo. Cine știe când chiar o să mă vedeți pe acolo. Doamne ferește ) sper totuși că nu o să și apar pe acolo.

Însă da, dacă slăbesc cumva, măcar până în 35 de ani, am niște planuri mai neortodoxe ) aș fi vrut să dansez pe undeva. Totuși dansul, a cam fost visul meu. Plus că, știți că psihologia de obicei nu minte. Când un om nu are ceva, cam tânjește tocmai după acel lucru. Evident că mă voi limita doar la dans. Totuși vreau să am si o prestanță în restul societății mai ortodoxe. Dar da, uneori mai visez și la treaba asta. ) Ideea este, că simt că dacă aș face asta, mi-aș demonstra intern, că da, pot fi și entertainment pentru bărbați. Deși cred că pot deveni dansatoare și în cluburile de lesbi. )
Acum, glumesc, again, nu, dacă tot ce am învățat e real și eu mai ales că studiez de ani buni pedagogia și atunci educația chiar există, și eu cred în teoria asta, și de un singur lucru sunt convinsă legat de la zestrea primită de la familie și nu doar de la ea, așa dezbinată cum o fost ea, dar da, educația a fost unicul lucru pe care l-am primit de la ea, atunci nu voi face vreodată nici ceea ce am spus în glumă mai sus.

Cred că între a mă dezbrăca și a dansa lasciv pentru unii bărbați și a le face felul tot unora bărbați. Sincer mai bine aleg a doua variantă, decât prima. )
Evident că iar glumesc. Cel puțin a doua variantă nu o voi face până nu înebunesc. )

Și distracție plăcută la plimbat cu bicicleta. Dar totuși, chiar reușiți să mergeți pe bicla fetiței dv? Sper că nu e și roz. Sau nu aveți probleme cu ceea ce ar crede și spun vecini?

Și cred că mi-ați dat o idee genială. Aștept să văd dacă după ce iau salariul, amicul meu mai are nevoie de ajutorul meu. Chiar dacă admit că i-am șters toate numerele de telefon și nu știu cum voi lua legătura cu el, îmi voi face până la capăt datoria de amiga și-mi voi ține promisiunile. Deci dacă mai are nevoie de ajutorul meu cu dezintoxicarea și cu căutarea unui job, mă voi duce să-l ajut, astfel voi vizita și o zonă nouă a României. Iar dacă zice că nu, aia e. Mă duc și-mi cumpăr și eu biclă. Îmi e dor de a merge pe o biclă. Sper doar să nu fi uitat. Că nu am mai mers din copilărie pe ea. Deocamdată, sunt fără bani și abia mi-am achiziționat o chitară, o aștept să vină și o să intru în banii de economii. O să vedeți că după am să terorizez TPU-ul cu întrebări despre chitară. )

Fetita are 1.65 deja si vreo 50 de kile. Bicla e MTB de 26 de inch, cred. Ridic saua si e decenta. E neagra, ofc.