Daca ati facut o obsesie pentru o persoana de sex opus, in cat timp v-ati vindecat si cum?

Practic sunt paralizat mental, inainte eram altcumva, am reusit sa constientizez ca pana nu ma vindec de obsesia asta pur si simplu nu imi pot continua viata.

Nu credeam niciodata ca o sa fac obsesie pentru o femeie.
Am nevoie de ajutor sau de vreun psiholog online

Pai ei ii placea mult de mine, si mie de ea, chiar daca ea nu o sa recunoasca in veci treaba asta, este mai mare ca mine si mi-a fost sefa.
Eu am si plans dupa ea, ne doream ambii unul pe altul dar ea a refuzat treaba asta.
Tind sa cred ca se gandea ca doar voiam sa o folosesc pentru sex dar mi-am dat seama ca m-am atasat prea mult de ea...

Te inteleg PERFECT, eu am avut o obsesie cu o fata ( vedeta ) prin ianuarie unde pur si simplu stateam TOATA ZIUA uitandu-ma la clipuri/interviuri ETC. dar mi-a trecut prin mai/iunie acum, si eu am o mica obsesie pentru o actrita din Turcia se uita mama la tv si de cand am vazut o gata, de atunci cu gandul la ea dorm, si cu gandul la ea ma trezesc efectiv m-am uitat la tot serialu si inca nu s-a terminat deci nu cred ca o sa se termine obsesia mea in curand, dar o sa treaca candva =) deci stai linistit, incearca sa o eviti cat mai mult, dai block, fa ti alte activitati, pentru ca asa am facut si eu, pur si simplu nu mai eram asa obsedat si mi-a trecut intr-un final.

Acum m-am uitat la raspuns, oricum situatia ta e mai complicata de a mea avand in vedere ca voi ati fost intr o relatie la mine a fost doar in capul meu, daca ea nu te vrea, nu mai are rost sa incerci, evita orice interactiune cu ea, vorbeste cu alte fete pentru ca sunt ogramada cu siguranta o sa gasesti persoana potrivita si o sa scapi de aceasta obsesie, daca nu si un doctor e bun, dar sa nu dai bani degeaba.

Vindecarea e la tine! Gândește-te bine,ce anume îți provoacă această obsesie. Și în primul rând să vezi mai exact ce simți, iubire sau obsesie? Dacă într-adevăr este o obsesie nu este în regulă, gândindu-te mereu la ea știind că nu puteți fi împreună îți face mai mult rău decât bine! Încearcă să îți ți mintea ocupată cu ceva ce iti face ție plăcere să faci. Trezește-te în fiecare dimineață cu un gând bun, motivează-te singur! Tu trebuie sa faci ceva pentru tine in acest caz!
Și dacă vei mai continua așa, foarte ușor vei putea intra într-o depresie.

Obsesia este legată de posesie.
Astfel începem viața prin a conștientiza că obiectele și ființele de care avem nevoie pentru a putea trăi sunt proprietatea noastră exclusivă.
Astfel mama, care ne hrănește cu lapte în primii ani de viață o considerăm ca proprietatea noastră. O iubim, dar iubirea pentru ea, asta înseamnă, sentimentul de posesie, de a deține acea persoanp ca un obiect proprietate personală exclusivă. Pe acest sentiment se structurează apoi celelalte iubiri pe care le vom avea în viață. începând cu prima. Cănd se exacerbează acest sentiment, mai ales atunci când după ce am decis că persoana este proprietatea noastră constatăm că nu mai este, că a plecat cu altul, că este a altuia.
Este natural să se întâmple asta. căci avem nevoie de acea ființă-obiect ca să perpetuăm prin ea viața noastră proprie.
Este tot natural ca cealaltă ființă pe care o iubim ( avem pretenția să fie proprietatea noastră personală, ca un obiect) să aibă dreptul la libertatea de a alege.
Și ce facem? Negăm libertatea ei, căci această libertate ne interzice nouă posibilitatea de perpetuare a vieții prin ea.
Dacă am putea, dacă ar fi legal dacă nu ar fi interzis de lege, dacă nu ar fi pedepsit de lege, am proceda radical. Unii o fac, crima din gelozie, moartea rivalului.
Ce poate face omul rațional ( iubirea este irașională).
Să conntientizeze situația din viața reală.
Ea nu mai este a mea, ea nu este obiectul meu.
Care este nevoia mea de viață?
Să am o parteneră.
Ce fac în acest caz ca să rezolv problema mea?
Care este problema mea? Problema mea nu mai este ea, căci ea nu mai este a mea.
Caut altă parteneră.
Așa că nu este suficient să conștientizez necesitatea ci să și execut un plan precis, organizat de găsire a altei partenere.
Pentru aceasta trebuie să fac ceva concret.
Să caut undeva, oriunde o parteneră.
La discotecă, pe un site de matrimoniale, pe Facebook, etc.
Până nu vei face asta, obsesia va persista.
Psihologul te poate mângâia la suflet, să plângi pe umărul lui, dar asta nu va reszolva obsesia.
Numai acțiunea de căutare a noii partenere o va rezolva.
Așa am pățit eu.
Am făcut o pasiune pentru o persoană căsătorită, care datorită poziției sociale, îi era imposibil să divorțeze.
Am ajuns ca și dta acum, să constat că nu îmi mai pot continua viața. am ajuns la impas.
Dar înainte de pasul cu care mi-ar fi întrerupt continuarea vieții, am avut momentul de raționalizare.
Ce vreau de fapt?
Vreau o parteneră.
De ce?
Să fim împreună.
Se poate să fiu împreună cu ea?
Nu.
E singura parteneră, unica de pe lumea asta?
Nu.
Și am căutat de acum pe alta.
Dar nu la întâmplare, ci cu noua și dureroasa experiență anterioară proaspătă în minte.
Cum să fie noua parteneră?
Accesibilă. nu căsătorită.
Cum să mai fie?
Să vrea și ea.
Și am triat. Nu obsesii, nu jocuri în foi de viță, nu amor de operetă, next, next. Mă vrei? Dacă da, hai la sfat și la popă, dar hai amu.
De ce? Că am nevoie, dar am acum, nu peste un secol.
Și am rezolvat.
Noroc cu acea obsesie.
M-a învățat cea mai mare lecție din viață.
Ce vrei? De ce vrei? Cum rezolvi ca să ai ceea ce vrei?

Nu e boala.Asa esti tu, e ceva normal atata timp cat nu urmaresti persoana aia si nu-i incalci dreptul la viata privata.

Pina la specialist, incepe prin a iti face niste ritualuri care sa te solicite si sa te ajute sa te detasezi. Gen in fiecare zi o ora de citit/ascultat muzica care sa te relaxeze, exercitii fizice, plimbare seara o ora indiferent de vreme si orice altceva, dus inainte de culcare. Pe mine ma ajuta destul de mult astea.