Nu mi s-ar părea nicicum, pur și simplu un lucru destul de normal în relația părinte-copil.Aș onora această rugăminte, ce mare lucru.
Mi s-ar parea normal doar daca "copilul" de 20 de ani este handicapat sau are mainile in ghips.
Sincer e dubios, la vârsta aia ar trebui sa ai alte preocupari, nu sa te gândești să îți taie mămica si tăticul unghiile. E ca si cum le-ai cere sa te mai șteargă odată la fund sau să îți dea cu lingurița să mănânci pentru nostalgie. Esti destul de mare, taie singur unghiile. Cu ce te ajută dacă le taie ei?
E ciudat să tai unghiile unui copil de 20 de ani chiar dacă vrea să retrăiască acea nostalgie.
Super ciudat, nu as accepta pentru ca nu m-as simti confortabil.
Una e sa te tina in brate parintele, sa iti faca o mancare preferata din copilarie, sau sa recreeze alte amintiri de genul. Insa, ceva ce tine de igiena, este super ciudat. Nu vad nostalgie in taierea unghiilor. Sunt multe alte lucruri frumoase ce pot fi facute, cu adevarat induiosatoare
Este adevarat, insa, exista o limita la modul in care anumite activitati pot fi privite ca fiind nostalgice sau induiosatoare. Da, normalitatea este subiectiva, dar in acest caz, solicitarea de a-ti taia unghiile pentru a te întoarce la copilarie pare neobisnuita pentru cei mai multi dintre noi, ai vazut si comentariile
Bine punctat "pentru cei mai mulți dintre noi", dar nu o face o idee bizară în sine. Poate pentru mine este doar un mod mai atipic de a mi consolida relația părinte - copil. Nu e doar o întoarcere la copilărie, cât la nevoia de a simți, printre un gest aparent banal, grija părintelui. Fiecare e liber sa simța in felul, nu înseamnă că ceva este ciudat sau inacceptabil, doar pentru că majoritatea nu îl înțeleg, cu atât mai mult pentru că ideea izvorăște din inocența și nu afectează pe nimeni.
GEORGEL2012 întreabă:
anonim_4396 întreabă: