Dacă ați fi în locul unui părinte, vi s-ar părea dubios ca al vostru copil de 20 (sau o vârstă mai mare) de ani să vă roage să i mai tăiați odată unghiile de la mâini, așa cum făceați când era mic, ca să mai trăiască nostalgic acele vremuri, pentru câteva minute? Mie unul mi se pare o idee frumoasă și aș încerca acest lucru cu tatăl meu. Dar vouă cum vi se pare? Cum ați reacționa la această rugăminte?

Nu-mi doresc copii. Nu va fi cazul.

E ciudat să tai unghiile unui copil de 20 de ani chiar dacă vrea să retrăiască acea nostalgie.

Sincer e dubios, la vârsta aia ar trebui sa ai alte preocupari, nu sa te gândești să îți taie mămica si tăticul unghiile. E ca si cum le-ai cere sa te mai șteargă odată la fund sau să îți dea cu lingurița să mănânci pentru nostalgie. Esti destul de mare, taie singur unghiile. Cu ce te ajută dacă le taie ei?

Mi s-ar parea normal doar daca "copilul" de 20 de ani este handicapat sau are mainile in ghips.

Super ciudat, nu as accepta pentru ca nu m-as simti confortabil.
Una e sa te tina in brate parintele, sa iti faca o mancare preferata din copilarie, sau sa recreeze alte amintiri de genul. Insa, ceva ce tine de igiena, este super ciudat. Nu vad nostalgie in taierea unghiilor. Sunt multe alte lucruri frumoase ce pot fi facute, cu adevarat induiosatoare

Sau poate că fiecare vede nostalgia sau momentele înduioșătoare in felul lui. Ceea ce unuia li se pare ciudat, pentru altcineva poate fi normal, normalitatea este subiectivă.

Este adevarat, insa, exista o limita la modul in care anumite activitati pot fi privite ca fiind nostalgice sau induiosatoare. Da, normalitatea este subiectiva, dar in acest caz, solicitarea de a-ti taia unghiile pentru a te întoarce la copilarie pare neobisnuita pentru cei mai multi dintre noi, ai vazut si comentariile

Nu consider că aveți dreptate. În primul rând, ce este rău în a avea și momente de copilărie uneori, din moment ce sunt in cadrul familiei? Asta nu ne anulează preocupările mature. În al doilea rând, ce este atât de intim în tăierea unghiilor? Unghiile sunt ca și părul, după părerea mea.

Bine punctat "pentru cei mai mulți dintre noi", dar nu o face o idee bizară în sine. Poate pentru mine este doar un mod mai atipic de a mi consolida relația părinte - copil. Nu e doar o întoarcere la copilărie, cât la nevoia de a simți, printre un gest aparent banal, grija părintelui. Fiecare e liber sa simța in felul, nu înseamnă că ceva este ciudat sau inacceptabil, doar pentru că majoritatea nu îl înțeleg, cu atât mai mult pentru că ideea izvorăște din inocența și nu afectează pe nimeni.

Definiți "normalitatea".

Tu ai pus o intrebare, eu am raspuns