Dacă aveți o persoană oarecare, indiferent că e prieten, cunoștință sau coleg de școală/facultate sau muncă și se confruntă cu o situație foarte dificilă sau cu niște probleme grave, dar la modul chiar dificile și serioase, indiferent că sunt de natură fizică, psihică, morală, socială, familială sau materială, voi ați ajuta-o, dar ați ajuta-o cu adevărat, și cum ați face-o? (țin să menționez că acea persoană nu v-a spus de acele probleme, deoarece i-a fost rușine sau altceva, dar voi observați că le are și îl/o afectează, chiar dacă el/ea nu o recunoaște)

în afară de ia ea inima meaAA. nu există nimic la nimeni. Restul sa ia foc sa ardă toți să crape nu dau nimic. Doar ia ea atâta merită absolut totul inimameaAA.

Nu poți să ajuți un om dacă nu îți cere el ajutorul.

Aș intreba-o cu ce o pot ajuta, as sustine-o, i-as spune chestii bune ca sa treaca repede peste aceasta perioada, i-as da sfaturi si as incuraja-o in propriile ei alegeri.

Dar cine a spus că trebuie musai să ți-l ceară? Orice zâmbet poate ascunde o traumă.

Cred că confunzi inima cu mintea.

Ia este inima mea și pentru ia ași muri numai să nu pățească ceva un firicel de păr de al ei.

Orice zâmbet poate ascunde o traumă. Și ce faci dacă interpretezi după cum îți vine orice zâmbet? În ce să conste ajutorul tău? Iei omul și îl cari spinarea ta? Dacă vorbești și trăiești în abstract, ajuți și iar ajuți, după zâmbete.

Depinde de caz. Daca problemele in care el se afla sunt generate de personalitatea lui, atunci as sta cat mai departe de el. Deoarece el te va trage in jos, nedorind sa scape de acele probleme, pentru ca el si le tot creaza.
Dar daca sa zicem ca doar se intampla sa fie intr-o stare mai proasta, si stii sigur ca personalitatea lui nu are legatura cu acele probleme, atunci fi si sigur ca o sa ajut acea persoana. Pentru ca stiu ca isi va reveni.