Dacă o persoană vrea să slăbească, dar nu dorește sub nicio formă, DAR SUB NICIO formă să slăbească pentru ideea "a mă place cineva" cum poate acea persoană să facă asta, adică să urmeze procesul acesta al slăbirii, dar fără să treacă acea linie fină invizibilă dintre "eu vreau asta-fac asta pentru că mi-a zis cineva sau pentru a mă place cineva"?

Altfel spus cum dracu face o persoană să slăbească fără a da satisfacție interioară ălora care i-au zis mereu asta(nu chiar prietenii adevărați și cei mai apropiați din familie, care chiar se vede că ți-o spun că se gândesc la bunăstarea ta, din toate punctele de vedere, dar ați înțeles unde bat)? Și în final fără a simți ea interior/acolo cel mai deep în străfundul ei, că ea, persoana care a slăbit nu a dat dreptate ălora care i-au zis să slăbească, cum face să nu se ajungă aici, dar evident a slăbi pentru dorința ei?

Sa tii pentru tine ambitia asta personala, fara sa o dezvalui altor persoane si sa lucrezi singur la asta, sau cu ajutorul unui antrenor.
Nu te mai gandi asa mult ce gandesc altii, fiecare om are problemele lui, cine sta sa isi faca griji pentru altii pierde timp pretios.

Schimba-ti dietă și împaci și varza și capra. Devino vegetațiaana (vegana) și vei vedea minunea. Vei slabi și nu trebuie sa aplici alte rețete pentru slăbit. Succes!

Dacă pe stimabila persoană a durut-o până acum la bașcheți de tot ce i-au zis alții, și a făcut numai ce a vrut mușchiul ei, de ce ar durea-o acum în altă parte de ceilalți, când face la fel, numai ce-i trăznește ei prin cap și când vrea ea?
Se teme că ar putea fi "interpretată"?
De când și cu ce ocazie a început să-i pese de ce anume ar putea crede alții?
Învaț-o să se relaxeze ridicând doar degetul mijlociu de la mâna dreaptă. (sau stângă)

Dar nu slăbești pentru ceilalți o faci pentru tine, pentru sănătatea ta, pentru a te simți mai bine, a te mișcă mai bine. Nu e ceva rău în fond ca ti au dat alții sfatul, nu slăbești ca să te placa un băiat, eu cunosc fete grase care s au căsătorit deci au găsit un băiat, tu nu găsești fiindcă nu socializezi cum trebuie nu fiindcă ești neapărat grăsuța. S ar putea sa fii slaba și problema asta sa nu dispară oricum, asa ca dacă slăbești o faci pentru tine. Nu trebuie sa te intereseze de lume, când faci ceva bun pentru tine, fiindcă lor de fapt sa ști ca nu le pasa, nu trăiesc ei în locul tau

E simplu, slabesti pentru tine, mai concret pentru sanatatea ta si pentru a arata mai bine si a iti da o alta incredere de sine, nu o faci pentru altii.

Ce e *** asta? Slabesti PENTRU TINE! Nu ca sa te placa altii, ci ca sa iti cresti calitatea vietii. N-ai decat sa umbli nespalata cu zilele dupa aia, daca vrei musai sa nu te placa cei din jur. Desi nici aia nu e prea sanatos, dar e de preferat arterelor infundate, infarctului, decesului.
Slabesti si dupa aia pui muschi pe tine si te faci animal. Voila, macar sa fie o treaba sanatoasa intr-un final. https://bit.ly/3AXUo1h

Las-o dracu'... acum o să visez urât la noapte...

Hai să gândim un pic logic: surplusul de greutate duce la boli cardiovasculare, diabet+alte afecțiuni. Asta ar fi cea mai buna motivație, a nu cădea pradă acestor boli.

Se va auto distruge ea și va ajunge uitată și de ăia care spuneau că e grasă.

TREBUIE sa slabesti pentru tine, pentru a-ti imbunatati starea de sanatate (dar si stima de sine).
Inca nu am cunoscut nici o persoana care sa aiba kg multe, si sa fie multumita de cum arata.
ABSOLUT NICIUNA.
Noroc ca fetele sunt ceva mai rezervate in a face bullying pe tema asta, deci de la o fata o sa auzi mai rar si mai greu adevarul, dar baietii sunt mult mai sinceri.

https://i.imgur.com/jgdXaOa.jpeg

NU TREBUIE sa te intereseze ce fac altii, ce spun altii, ce cred altii.
DACA vrei sa te simti bine in pielea ta si sa nu dai in probleme grave de sanatate putin mai incolo, e timpul sa iei taurul de coarne si sa lupti cu tentatiile.
Am doua persoane in familie care au slabit peste 30 kg fiecare in decursul unui an.
Secretul sta in sport, mai ales jogging (sau bicicleta) si retinerea tentatiilor de a manca pana te simti satula.
Poti sa ii spui si deficit caloric daca vrei.
Secretul: bea multa apa, senzatia de foame va fi mai redusa.

Stiu ca e greu, dar daca ai vointa, se poate realiza ceva notabil.
Fara mers la sala, fara antrenori care sa iti spuna ce, cat, cand si cum sa mananci.
Toata informatia de care ai nevoie e la un click distanta, si nu e nevoie sa te infometezi.

Domnule Anonim tare amuzant ați fost.
Oare așa de amuzantă sună și întrebarea mea? )
Dar ați înțeles unde bat. Poate aia e distrugerea mea, dar egoul meu e destul de huge încât să nu dau satisfacție oamenilor care "știu ei, ce ar trebui să fac eu cu viața mea" și clar vreau să slăbesc și eu, primul atu, ar fi că mă pot apleca să-mi leg șireturile.
Dar nu vreau nici măcar un gram în decizia de a slăbi, să fie că mi-a zis x sau m-a sfătuit y sau chiar o zis z că mă va lua de soață dacă am să slăbesc. Am eu această mândrie cruntă. Știu că poate nu e ok, dar asta sunt.

Poți slăbi dacă vrei și nu trebuie ca să te intereseze ce spun alții

Se poate slăbi dacă vrei

Ea nu e grasuta e obeza are peste 100kg probabil chiar obezitate de grad 2

Ți-ai face un mare bine dacă ai gândi mai puțin și ai acționa mai mult. Tot gânditul ăsta pe care-l faci aici e procrastinare. O scuză ca s-o lălăi. Te auto-sabotezi.

You sure you want to reveal your identity?
Îmi place ce spui. Și știi că despre voi chiar nu e vorba? Cred că ai sesizat în întrebare că am afirmat clar că prietenii adevărați și chiar și familia, știu sigur că îmi doresc binele. Mă rog, oarecum toți cred că îmi vor binele, dar doar că unii se bagă too much în viața mea sau au impresia că știu ei mai bine, și evident că asta nu pot suporta.

Păi ați uitat?
Eu sunt făcută doar pentru a gândi/medita/cugeta, nicidecum pentru a acționa. Din păcate.
Și exemplul clar se vede și în ideea că deși din exterior pare că "nu vreau", all the time am avut gândul "eu trebuie să slăbesc". Ideea poate de "eu vreau să slăbesc" nu a fost chiar 100% deoarece s-a văzut totul în rezultate. Însă clar eu chiar am încercat, prin înfometare, prin reducerea porțiilor, dar aici nu mereu, anul trecut am vomat și am slăbit atunci 10 kg pe care le-am repus la loc într-un an de zile prin mers-în perioada în care nu lucram și aveam tot timpul din lume, mergeam tot orașul, și făceam în jur de 20.000 de pași, iar pe telefon arăta că aș fi dat jos 1000 chiar 1200 de calorii. Dar da, dulcele a fost ispita mea cea mai mare dintotdeauna și acolo nu am reușit să renunț. De fapt dulcele o fost și refugiul meu și sincer chiar nu doresc să renunț la el. Vreau doar să slăbesc mâncând. Și acum mi-am dat tiroida peste cap complet încât nici tiroida nu mă mai ajută too much la slăbit. Adică dacă până acum chiar nu aveam scuza "nu mănânc și mă îngraș" acum pot avea măcar scuza "mănânc mult, dar mă îngraș și mai mult într-un timp accelerat" sau măcar "nu mai pot slăbi, ușor, ca altă dată".
Așa că este chiar și frustrant să încerci, ca să nu reușești, ba chiar la un moment dat, nu doar că creierul se învață cu ideea "că nu se poate" ci chiar întregul organism. Așa că, eu cam renunț.
Am încercat până am epuizat toate rezultatele și soluțiile.

Deși o să mă lupt să devin anorexică cândva, adică să mă înfometez, dar mai mult de 10 zile, ca apoi să nu redevin la comportamentul bulimic. Din bulimie se poate ajunge și la anorexie, nu? Asta am visat dintotdeauna, să pot trăi fără să mă ating de mâncare. Poate voi deveni cândva anorexică, dar la modul permanent, nu doar ca să stau nemâncată 15 zile cu scopul ca să slăbesc. Ar fi un vis devenit realitate. O să mă rog la God pentru asta, va da El o boală care să nu mă mai facă să mănânc never. Am încredere în el. Deși boala o dat-o, grețuri 24 din 24 de ore ) dar deocamdată mai trăiesc pe Colebil și pastile de vomă ca să mă pot bucura în continuare de mâncare. ) Știu, o să spuneți că sunt bolnavă. Chiar cred și eu asta. )

Wait!
De unde știi câte kg am eu? Who are you?
Și de ce mă faci obeză?
Grăsuță sună ok.
Și nici nu mă simt chiar super grasă acum, eu mă simt ok așa cum sunt. Până la urmă dacă nu o făceam, slăbeam.
Așa că, nu te lua de mine.

Again!
Faci ce faci și la umorul tău nu renunți, mister Hamurabi. De fapt aici nu știu de ce, dar simt chiar un ușor umor negru ) dar îmi place, nu mă supăr.
Dar ai idee că eu nu am arătat nici măcar o dată acel deget de care susții dumneata? Oare asta să fie de bine sau de rău?!

Măi asta cu nepăsarea e discutabilă, dar m-am convins de ea. Adică nu știu, am observat treaba că, spre exemplu oamenilor nu le pasă de tine cum o duci, dacă ești bine sau te doare ceva, dar observă tot la tine. Ceva de genul parcă am simțit eu la oamenii din anturajul meu. Nu știu dacă a mai simțit cineva asta?
Și-s conștientă că în final tot pentru mine fac totul.
Și da, ai dreptate legat de kilograme, aveam 80 de kilograme în liceu și zic eu arătam chiar decent și băieții tot nu mă plăceau, iar de fete, oricum nici nu exista ideea asta pe acum vreo 10 ani, în orașul meu. Iar și de exista, clar erau 2, 3 cazuri izolate de care oricum nu ar fi știut nimeni, pentru că mă uit pe străzile de la mine din oraș, toate familioanele sunt din un el și o ea. Iar ca și cupluri tinere tot pe acest tipar am văzut.

Dar da, teoria ta aici se aprobă. Chiar și mătuși-mea mi-a zis o dată, pare-se mult mai supărată decât eram eu (asta mi s-o părut funny ) pentru că acolo mi s-a confirmat o teorie, că la multe chestii pe care eu nu le am în viața asta, dar de care nu sufăr mult, suferă alții și mai mult ) și de aici mi-am confirmat cumva teoria că e posibil ca atunci când sunt văzută prost că nu am aia sau aia, să nu fie musai în joc valoarea mea ci de fapt doar percepția altora negativiști sau prea lacomi, zic și eu ) dar ca să revin, chiar mi-a zis mătuși-mea furioasă aproape că moare când vede atâtea fete grase cu "gagici" ca să o citez, iar eu nu am parte de așa ceva. Ideea e că oricum nu cred că pierd mare brânză. Adică am văzut relația ei cu unchi-miu, chiar dacă nu au divorțat, nici pe roze nu o duc, iar a mamei cu a tatei, de chiar nu cred că pierd cine știe. Cât de idile pot să am oricum la orice vârstă, dar cred că tocmai aici s-a văzut clar că nu sunt prea interesată, pentru că propuneri pentru idile chiar am primit și sincer după tot ce am văzut în căsnicii, nu doar în familie, am cam realizat și eu, că doar idilele sunt soluția. Dar evident că nici alea nu m-au interesat, iar după ultimele experiențe hard cu oamenii, chiar da, nu am decis să mai socializez. Nu știu pentru mine e prea dificilă conviețuirea cu oamenii, eu nu pot accepta ideea că nu pot fi omul perfect pentru ei, dar nici ei pentru mine. Iar conflictele cu oamenii m-au șifonat cel mai mult, psihic vorbind. Eu sunt idealistă, iar din idealurile mele nu pot ieși, ce să fac? Deci da, mi-am dat seama că poate un 51% e problema aici, iar un 45% rămâne totuși fizicul, dar deci ia uite câte procente cam dețin pentru a nu avea parte de o relație amoroasă. Așa că, în final am renunțat. Dar e trist că nu pot totuși să slăbesc măcar la cum eram în liceu, pentru sănătate, da, asta e chiar trist, deși m-aș mulțumi și cu un 100/90 de kg. Deși greutatea ideală pentru mine în acest moment ar fi cât să-mi permită să mă aplec să-mi leg șireturile. Aia da, chiar mă frustrează teribil.

Ma tot gandesc sa revin la vechiul nume de Agent Secret Tupistic , dar nah... cred ca identitatea mea secreta nu mai e un nicidecum un secret pentru multi, nu?

Inteleg. Unii tind a te sufoca cu grija lor multa, si cei prea mult strica!

" Live Your Life for Yourself & F*ck Everyone Else! "

Nu exista metode speciale de slăbit in funcție de motivația ta interioara.

Nu mai analiza atâta ce vor crede alții. Vrei sa slăbești sau ai nevoie sa slăbești, slăbește.

Poate mă înșel dar eu cred că îți cauți scuze. "Cum sa fac sa slăbesc dar sa fie și Mercur in retrograd și acțiunile Tesla sa fie în creștere?".

Lasă scuzele, depune efortul, obține rezultatele.

Lasă-i pe alții. Tu te respecți pe tine?

Păi nu știu domnule Sadrian. Acum depinde și ce înseamnă respectul ăsta. Dar dacă m-ați întrebat asta, e probabil pentru că nu o fac, right? ) Chiar nu știu. Dar mi-ați adresat o întrebare chiar bună pe care în 27 de ani chiar nu mai mi-a adresat-o cineva.
O să analizez.

Acum pricep, abia acum pricep de ce lumea mă confundă cu Rosalia.
Identifici niște persoane care au același stil de scriere, de gândire de exprimare. Ba chiar cine e fan zâmbărici. )
Și da, ți-ai cam revelat identitatea.
Dar doar că în cazul tău ești aceeași persoană, în cazul meu sunt eu și miss Rosalia. Care suntem însă două persoane distincte.

Eu am fumat 25 de ani și cănd le-am lăsat, nu le-am lăsat pentru mine și pentru sănătatea mea. Ci pentru familia mea, pentru cei care depind de venitul și existența mea. Dacă era să le las DOAR PENTRU MINE. Nu le-aș fi lăsat NICIODATĂ.
Dacă vrei să slăbești, nu slăbii pentru tine. Găstește acel motiv și fă-o.
Pănă la urma urmei metoda nu contează, ci rezultatul

Hmm, îmi cam place ce spuneți.
Mă mir să aud că mai există și persoane care au tăria să spună "Am renunțat la ceva pentru familie, nu pentru mine."
Cred că totuși îs ceva mai egoistă. Dar îmi place și ceea ce spuneți. Cumva sună tot a un "scopul scuză mijloacele".

Aveți dreptate. Dar da ați spus încă un adevăr, este foarte greu. Mai ales când observăm că oricine are un viciu în ziua de azi, e frustrant să vezi că tu trebuie să renunți la al tău.
Dar da îmi place ceea ce susțineți, cu deficitul caloric și sport. Oricum nutriționiștii sunt tot îndoctrinați. Dacă le spui că tu lucrezi și dimineața nici dacă vine moartea tu nu poți mânca, ei o țin pe a lor și bună. Că trebuie 3 mese pe zi. Oricum pentru cei care au mâncat toată viața lor, sunt suficiente și doar 2 mese pe zi.
Cât de apă, da, chiar beam multă apă, atunci când am slăbit prima dată, și chiar simțeam că am stomacul plin mult mai repede. Am urmat chiar și ideea de a mesteca foarte mult mâncarea. Cred că totuși aia a fost cea mai bună idee din trecutul meu. Chiar auzisem ideea asta prin liceu, că de fapt oamenii ar trebui să mestece totul încet și chiar să se bucure de mâncare, susțineau că o dată ce mesteci mai lent și mai mult mâncarea ai transmite creierului că tu ai mâncat mai mult și deci prin urmare te-ai săturat. Știu că o perioadă în liceu aveam chiar și un caiet în care îmi notam de câte ori mestecam și îmi propusesem undeva ca la fiecare îmbucătură să fie în jur de 30-40 de ori numai un mestecat pe o îmbucătură.

God, domnule NLS, mi-ați amintit salvarea supremă.
Nu cred, acum că vă povesteam dv, mi-am amintit că treaba asta chiar e un oarece bun artificiu pentru creierul unui adictiv de mâncare. Hmm, ar trebui să caut agendele alea vechi cu planurile alea ale mele vechi. Chiar aveam prin liceu un caiet plin cu notițe despre cum să slăbesc și chiar cu toate tertipurile și micile artificii pe care să le găsesc ca să stau departe de mâncare. Deoarece cred că am mai spus pe aici că viciul meu e mâncarea. Chiar obsesia mea nr 1. Așa mișcare fac de câte ori am ocazia. Ok, poate nu merg eu la sală și nu fac cine știe ce sport de performanță, dar mă mișc de mișcat, cel mai mult acum ador să mă plimb nopțile prin oraș și mi-ar fi plăcut super mult să urc pe munți sau pe dealuri, dar la șes, nu ai cum să-ți îndeplinești acest vis.

Dar mulțumesc pentru sfaturi.

M-ați amuzat teribil. )
Da, oricum am de gând să umblu după numai cu "protecții" după mine. Deși dacă aș slăbi, m-aș apuca de box. Am eu mereu vorba asta "de mine nu se atinge nimeni, nici cu o unghie, dar mai ales cu o bătaie." ) Și oricum am și eu demonii mei. Poate atunci le dau frâu liber. Acum și dacă aș vrea, grasă nu prea pot fugi prea bine. ) Nici chiar să mă mai ridic de jos, dacă cineva m-ar răpune. Dar totuși acum dețin atuul că nu mă pot ridica și răpi. ) Cât de plăcut ca și personalitate e suficient să le spun că sunt satanistă sau ador kpop-ul sau rock-ul, că oamenii deja fug, mâncând pământul. Nu mai spun să mă apuc să vorbesc. ) Deci din cauza asta nu-mi fac prea multe griji. Plus că eu sunt expertă la ignorat oameni, dar fizic îmi fac niște griji, domnule Gabi. ) E multă lume țicnită în viața asta care se iau de oamenii slabi.
Dar da, nu o să aleg să nu slăbesc all my life doar pentru această penibilă scuză. )

Dar tot sunteți amuzant. )

Stiu ca-s amuzant, ca daca nu eram asa, eram mort de mult. Daca spui celor din jur ca asculti rock/k-pop si nu esti conforma dpv religios, e cazul sa schimbi mediul. URGENT. La fel si cu aia care se iau de altii. In orasele mici mai ales se mai intampla de astea. In astea mari, slabe sanse. La mine pe strada mai ies unii cu cutite si topoate uneori pe strada (la propriu!), m-au oprit de vreo doua ori crezind ca-s altcineva, dar si-a dat seama seful lor ca sunt de pe aici si clar nu ala pe care il cauta si i-a luat la scatoalce.