Dacă un prieten/cunoștință hotărăște să se sinucidă, de ce ar trebui să fim noi empatici sau să simțim vreun sentiment de vinovăție sau să ne simțim răspunzători în vreun fel, dacă asta a fost dorința/voința lui?

Asta se numeste natura umana

Vag... foarte vag.

Suferi din cauza faptului ca omula ala sa sinucis, ca nu îl mai vezi, ca nu îl mai ai ca și prieten și e normal.
Dar dacă nu ești tu de vina da, nu e ok sa te simți vinovat pentru alegerea lui.Cu toate ca mai sunt persoane ce poate au regrete ca nu ia interesat mai mult de starea omului respectiv, ca nu l-au ascultat sau ca nu i-au fost aproape atunci.Dar logic, nu e vina nimănui când altcineva alege sa își pună capăt zilelor.

Pentru că sinuciderea este de obicei o idee proastă, care ar trebui să treacă înainte de a fi pusă în aplicare.
Prietenia nu are cum să fie lipsită de empatie. Pe asta se bazează.
Nu ai cum să te bucuri de prezența cuiva, dar să fii indiferent dacă o ia razna și se sinucide.

Păi ce poți face? că doar nu îl poți păzi 24/24 ca să n-o facă.
Să nu fi indiferent înseamnă să faci ce? ce variante ai? (chestia cu "să-l convingi să n-o facă" e frecție la picior de lemn; am trăit o situație de genul ăsta și cam știu cum se desfășoară)
Mai ai vreo altă variantă în afară de părerea de rău pentru el că s-a dus și pentru tine că l-ai pierdut?
Da, te zdrobește, îți rupe sufletul în două. Dar asta nu-l ajută pe el.
Orice altceva n-ar semăna prea mult a ipocrizie? Pentru că e clar că nu prea poți face nimic.

Nu te obliga nimeni sa fii empatic. Ori ești, ori nu ești.

Depinde de caz. În general îmi "iau la p lă" apropiații, între 4 ochi, când văd că nu le mai funcționează psihicul ok.
Recunosc, nu rezonez cu depresivi, am în principal oameni tari în jur.

Vinovăție nu, dar ar trebui să ne simțim responsabili. Ce e cu atitudinea asta perversă? Nu e fratele tău? Nu e om ca tine? Nu suferă el cum suferi și tu? N-ar trebui să ne simțim responsabili pentru oamenii din jurul nostru? Unde e compasiunea? Ce e cu cinismul ăsta oribil?

Dacă nu empatizăm cu cei în suferință e o problemă gravă cu atitudinea pe care o avem în viață

Ce înseamnă asta într-un caz de genul ăsta?
Cum te simți tu responsabil? Zi ceva concret, că de texte de-astea suntem sătui.
Cum te simți tu responsabil și cu ce îl ajută?
Realitatea întotdeauna pare cinică. De-aia majoritatea preferă să se ascundă în spatele vorbelor.

Concret în cazul asta ar trebui sa-i fim alături, să le recomandăm o vizita la psiholog, să ne rugăm pentru ei, să vorbim cu ei dacă simt nevoia și așa mai departe. Nu te preface că nu e nimic de făcut. Înțeleg că lenea și prostia merg mână în mână cu cinismul și nepăsarea deci nu sunt surprins de comentariu

E plină lumea asta de "generatori de bune intenții" ca și tine, care nu fac altceva decât să umple paginile cu bla-bla-uri "sensibile" despre cât de responsabili și empatici sunt ei.
Măcănitul ăsta l-am auzit de atâtea ori de la deștepți care aruncau cu sfaturi "inteligente" doar pentru a se simți ei bine că nu rămân ei neimplicați.
Ipocrizia cât casa.
Vrei să-i fi alături și să-i recomanzi o vizită la psiholog?
Unuia care nu mai găsește sens nici în propria-i respirație?
Măcar ai habar despre ce vorbești? Sau doar teoretizezi ca să nu adormi?

Cei care n-au fost în viața lor într-o situație de genul ăsta, normal că teoretizează și își imaginează că poți fi salvat cu psiholog și rugăciuni. Cum crezi că își pot ei imagina cum e ca orizontul tău să mai fie doar de 1-2 metrii?

Deci după tine psihologii n-au niciun sens, doctorii n-au niciun sens, la naiba, medicina în sine e degeaba, nu? Dacă cineva e bolnav ar trebui să-l dăm doar naibii și gata.

Medicina în sine are cel mai mare sens posibil.
Doctorii nu. Majoritatea sunt mari jigodii. Tocmai ce am citit alaltăieri un articol despre unii care agravau intenționat simptomele pacienților pentru a-i determina să se opereze. Operație care costa câteva mii de euro. Așa că, hai să nu vorbim de doctori. Îți doresc să nu ajungi pe mâna lor.

Nu poți sa îl convingi sa meargă la doctor? Dacă nu funcționează nimic nu prea ai ce sa faci. Presupun ca de regula nu îți dai seama cât de grav este dar dacă poți sa faci ceva încerci. Mereu m-am gândit ca sinucigașii sau majoritatea lor se simt foarte singuri, ideea e ca dacă au măcar un prieten adevărat poate nu o mai fac și merg la doctor. Dacă nu se tratează bănuiesc ca nu ai ce sa le faci.

E greu. Pentru că un sinucugaș nu e un bolnav (sau cel puțin asta e convingerea lui) și nu va accepta niciodată să meargă la doctor.
El are motivele lui pentru care vrea să încheie socotelile. Și știe că doctorul nu i le poate rezolva.
Am trăit două cazuri de genul ăsta până acum și știu cum reacționează. Îți e imposibil să ajungi la ei. Orice ai încerca să le vorbești sau să le explici, rămâi pe afară.

Și ce propui? Să ne luăm toți o diplomă în medicină? Dă-i naibii de doctori, citim noi pe google simptomele și gata, ne descurcăm. Operația pe creier nici nu-i așa grea, nu? Dacă e nevoie o faci și singur. N-avem nevoie de doctori. Nici să nu vorbim de ei că aduce ghinion, nu?

"Îți doresc să nu ajungi pe mana lor" îmi pare rău să-ți dau eu veștile proaste dar TOȚI vom ajunge pe mâna lor. Imposibil să trăiești până la 80 de ani și să n-ai nevoie la un moment dat de un doctor.

Atunci îți doresc distracție plăcută la doctor.
Bunicul meu are 84 de ani și nu a fost în viața lui decât la dentist. Și a fost pe front în al doilea război mondial.
Dar tu, probabil ești și vaccinat de 3 ori. Ai grijă cu trombozele. Baftă.

"Stiu eu pe cineva care a avut o sansa 1 la un milion sa nu sufere de o boala deci nimeni n-ar trebui sa mearga niciodata la doctor"

Asta nu e un argument. Statistic vorbind este extrem de probabil să suferi la un moment dat de o boală autoimună, cancer, infecție puternică, să întâmpini complicații ca urmare a unor defecte congenitale sau să suferi traume ce necesită terapie intensivă sau un minim de îngrijire medicală.

Pe scurt, statistic vorbind ai toate șansele să ai nevoie de un doctor ca să nu mori. Ești la mâna lor, deci mai lasă aroganța.