De ce nu mai stiu sa ma bucur, sa fiu fericita. Incerc, dar nu pot. Rad fals uneori. Nu vine bucuria din interior. Nu stiu de ce, sunt doar clasa a 9 a. Ce i drept sunt trista si din cauza ca imi place un baiat ce ma ignora. Oricum incerc sa l uit, sa nu ma uit la el cum se imbratiseaza cu iubita, sa nu ma mai gandesc la cum zambea cand vorbeam cu el inainte sa se imprieteneasca cu aceea fata. Dar tot nu ma pot bucura.
AJUTA TI MA!

Vorba este că vine maturizarea asta și deja te saturi de toate mărunțișurile care te bucurau înainte. La fel era și la mine până am început să mă ocup cu dansuri și mi-am distras atenția de la probleme și altele. Trebuie să îți găsești și tu un hobby și să nu te mai gândești la acel băiat, nu merită.

Se pare ca depresia isi face efectul. Nu inteleg cum puteti intra voi in depresie,, fiind atat de tineri, fara greutati pe cap.

Cum adica fara greutati? Nu ai vazut ca ii placea de unu dar nu a fost in stare sa il tina pentru ea si alta a fost mai desteapta si l-a furat? Se mai intampla.

O fii si dezamagirea din dragoste o mare greutate,, dar tot nu se compara cu greutatile cu adevarat apasatoare.

Ca fatã dacã nu esti asa popularã nu are rost sã te intâlnesti cu baieti din scoala ta, cautã barbati nu baietei Smecheri de liceu care se uitã doar dupã funduri bombate.

Acel baiat vorbea mereu frumos cu mine, si se uita cum se uita acum la iubita lui. Si brusc dupa o excursie a inceput sa vorbeasca urat, sa ma evite si sa se uite foarte urat la mine.