De ce sunt de acord foarte multe femei cu avortul? Cum ar fi fost daca si mamele voastre v-ar fi avortat pe voi? De ce sa fie luata viata unei fiinte care nu se poate apara? E asta dreptate?(Nu sunt de acor cu asta,dar fiecare poate sa isi expuna propria parere, nu o sa va judec. Vreau doar sa stiu ce parere aveti.)

Avortul se recomanda doar atunci cand sarcina pune in pericol sanatatea sau viata mamei ori cand se descopera ca fatul are malformatii grave care ii fac imposibila supravietuirea pe termen lung. Trebuie sa recunoastem ca exista si mame eroine, care au fost de acord sa nasca, cu riscul vietii si care au si decedat dupa nastere, doar ca sa salveze copilul. Sau parinti care, desi stiau ce probleme grave are fatul, nu au renuntat la el si au incercat sa-i ofere din viata scurta o perioada cat mai frumoasa. Sunt cazuri si cazuri si fiecare raspunde pentru gestul sau.

Nici n-ai fi stiut daca te-ar fi avortat
Avorturile de obicei se intampla in familiile sarace, fara posibilitati. Ai vrea inca un cersetor, analfabet in plus? De ce sa se chinuie, ca nu are una, alta mai ales cand e copil.
Ai spus '' e asta dreptate ''? Dar uita-te si la altii care au milioane de euro si altii care nu au ce manca, altii care sunt innascuti bogati, cu toate cele si altii care viseaza la o mancare calda, e asta dreptate?
De ce multe femei sunt de acord cu avorul? pentru ca au capul pe umeri. Se gandesc ca nu o sa fie capabile sa creasca un copil corespunzator.
Te gandesti ca te bate doamne doamne? N-are nici o treaba cu lumea.

Foarte mulţi sunt de acord cu libertatea şi dreptul femeii de a decide (ce să facă cu corpul ei).

Cât despre potenţialul copil, aflat încă în stare de embrion, sunt multe situaţii în care inexistenţa (deci şi inconştienţa) este preferabilă unei vieţi pline de lipsuri şi chinuri.

Nu ai dreptul să impui cuiva să facă un copil, dacă (din diverse motive) nu poate sau nu vrea. Este o decizie intimă şi individuală a fiecărei femei în parte. Nu e loc de superficialele şi abuzivele prejudecăţi şi generalizări.

De acord sau nu cu avortul ai dreptul să fii doar în ceea ce te priveşte, când e vorba de persoana ta, atât (cu excepţia poate doctorilor/ginecologilor, a partenerului femeii şi a părinţilor, în cazul unei minore, care ar putea să aibă un cuvânt de spus).

Plus, când ultima dată în România s-a interzis prin lege avortul (pe timpul comunismului), iată ce s-a întâmplat:
http://youtu.be/ZgZJ-IV8Et0

Poate cine recurge la avort nu poate intretine un copil sau poate nu-l vrea. Uita-te la familiile cu cate 7/8 copii care nu-i pot intretine ce se intampla cu acesti oameni ce vor face ei, e greu sa te ridici din nimic. Avortul a devenit o necesitate daca acesta ar fi interzis ai vedea orfelinatele dand pe afara (nu ca acum n-ar da) sau ai auzii la stiri doar de femei care si-au omorat copii.Un copil e o responabilitate foarte mare pe care nu toti si-o pot asuma.Si uite sunt multi copii care nu au fost doriti si acum sunt nevoiti sa indure ura parintilor.

Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

In societatea Imperiului Roman barbatii aveau drept de viata si de moarte asupra femeilor si "stiau" sa-si gaseasca motive pentru acest lucru...

Asa se intampla astazi cu copiii acestia mici...

Daca in societatea Imperiului Roman abuzul acesta era facut de barbati care isi puteau bate si ucide sotiile dupa bunul plac, acum acest lucru este "eperimentat" de catre "mame" asupra propriilor copiii (carora doar cat nu le-au pus inca numele, caci in rest acesti copii simt din "afectivitatea" mamelor lor sub forma a 5 minute de macal si zvarcolire - a se vedea pentru asta "silent SCREAM").

Sangele "varsat" nu se usuca niciodata...

Ce comparaţii absurde faci, milan9...

Întreruperile de sarcină la cerere se fac numai până pe la 12 săptămâni, adică 3 luni, adică înainte ca embrionul să apuce să se dezvolte ca să simtă ceva.

Dramatizezi fantastic în şirul tău de sofisme.

Nu stiu daca stii, dar la 12 saptamani aproape ca nu faci diferenta in anumite fotografii ale copilului.
Nu stiu daca stiai dar la 3 luni deja copilul se pregateste pentru viata, pentru alaptat, "invata" sa isi suga degetele:
https://www.google.com/......ps?/search

La aceasta varsta sistemul nervos este dezvoltat suficient incat sa resimta totul.

E discutabil. Părerile sunt împărţite.
Oricum, nu poţi compara extragerea unui embrion de 4-8 săptămâni (cum se întâmplă de obicei), o procedură perfect legală, cu masacrarea femeilor de prin musulmania sau Imperiul Roman.

Şi apropo, există mai multe tipuri de întreruperi de sarcină.

"1) Avortul « la cerere » ( provocat/ voluntar/legal) :
Avortul voluntar sau electiv este intreruperea sarcinii la cererea femeii, dar nu pentru motive de afectare a mamei sau de suferinţa fetala. Acesta se poate efectua conform legislaţiei în cazul sarcinilor sub 12 saptamani, adica în trim.I. Acesta este legal şi se efectueaza doar în clinici şi cabinete de ginecologie, în conditii de asepsie.

2) Avortul terapeutic / medical :
Avortul terapeutic sau medical este intreruperea sarcinii din motive medicale - materne sau fetale - indiferent de varsta gestatională.

Mai exista si un al treilea tip de avort, cel spontan, care reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (neimpusa, indiferent de vointa femeii) in perioada de pana la 22 saptamani de graviditate si care nu presupune prezenta conflictului materno-fetal. Statistica arata ca 15-20% din sarcinile dorite se termină cu avort spontan."

Sau o alta sursă:

"Avortul poate fi clasficat în funcţie de vârsta gestaţională sau de fundamentul care stă la baza acestuia.
Astfel, în funcţie de vârsta gestaţională sau de perioada trecută de la concepţie, avortul poate fi precoce sau tardiv.
Avortul precoce este cel efectuat înainte de împlinirea a 12 săptămâni de sarcină, în vreme ce în cazul avortului tardiv, fetusul are între 12 şi 20 de săptămâni.
În funcţie de fundamentul care stă la baza avortului, acesta poate fi spontan sau indus.

Avortul spontan.
Pierderea involuntară a sarcinii are loc cu o frecvenţă extrem de ridicată, după statisticile disponibile în acest sens, 80% din avorturile spontane se produc în primele 12 săptămâni de gestaţie.

Avortul indus.
Întreruperea de sarcină indusă are alte fundamente decât cele medicale. Aceasta se realizează prin intervenţii chirurgicale realizate de medicii specialişti, femeia având libertatea deplină, în mod legal, de a decide soarta sarcinii.
Avortul indus comportă două caracteristici. Acesta poate fi realizat în scop terapeutic, pe temeiuri medicale, materne sau fetale, pe când întreruperea voluntară a sarcinii se realizează din motive cu totul diferite de cele medicale, cum ar fi condiţia socială a femeii, posibilităţile financiare de care dispune etc."

Tu, milan, cu toate nu eşti de acord, indiferent de cauze, motive şi de vârsta gestaţională?

În opinia ta, este mai bine ca să moară femeia sau femeia şi copilul, în cazul sarcinilor cu riscuri; este mai bine ca să se nască copiii cu dezabilităţi grave, cu tot felul de sindroame, care le vor transforma viaţa în chin, în loc să le fie curmată suferinţa preventiv, când sunt în stadiul de formare; este mai bine ca să se nască copiii nedoriţi sau în familii care nu au posibilităţi să-i crească şi ca ei să se chinuie tot restul vieţii (în familii-problemă sau prin orfelinate)?

Nu ştiu, dar eu una, cred că în multe cazuri anticoncepţionalele şi întreruperile de sarcini sunt mai degrabă un manifest al empatiei (nu al cruzimii, cum tot insinuezi).

Introducerea "asistentilor maternali" este un adevarat succes. Sunt familii ai caror copii tinuti in plasament sunt toti olimpici, si nu e o singura familie pe care o cunosc a fi intr-o astfel de situatie ci chiar mai multe...

Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene.

Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice?

Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?
Vizoneaza acest filmulet in care persoana in cauza (nascuta fara maini si fara picioare) se bucura de viata... (Intr-un alt clip asemanator el multumeste lui Dumnezeu ca parintii sai nu au stiut ca el se va naste astfel. Se teme ca poate nu l-ar mai fi nascut, asumandu-si crima. Dar NU, copilul nu ar fi dorit asta. VIATA este cel mai mare dar prin ea insasi...)
http://www.youtube.com/watch?v=mDRcioeCjk0

Un caz fericit (cât de fericit în realitate, numai el ştie) la un milion... născut şi crescut într-o ţară şi familie plină de posibilităţi şi cu norocul de a avea inteligenţă, carismă şi talentul oratoric, exploatate la maxim în lumea showbiz-ului. Bravo! Hai să creăm pe baza lui o generalizare! Nu-i bai că sunt milioane de copii în lume, care se nasc idioţi, plante, fără vreo şansă de a raţiona, de a se deplasa, unii mai şi chinuiţi de o permanentă durere. "Să se nască şi să suporte!" ne spune milan, folosindu-se de ideea bunului şi iubitorului său zeu. Mirobolant!

...şi cum poţi să compari uciderea unui copil, unui om în toată regulă, cu personalitate, cu sentimente, cu drepturi...cu eliminarea unui embrion din corpul-gazdă (care, văd că tot uiţi, are şi el drepturi şi putere de decizie)?

În loc să vorbeşti singur, înşirând sofisme, milan, mai bine ai recunoaşte că ţi se rupe de bunăstarea acelor copii şi a familiilor lor şi îţi motivezi cruzimea mascată şi nepăsarea cu vise religios-stupide.

Realitatea nu e atât de roz cum o prezinţi, nici pe departe, milan.

Eu una, în majoritatea situaţiilor prezentate de mine, aş fi preferat să fiu avortată = să nu exist = să nu-mi lipsească nimic = să nu sufăr.

Tu ai încercat să te pui puţin în locul acelor copii sau ai fost prea ocupat cu căutarea scuzelor pentru pretinsul tău zeu, care, apropo, conform religiei tale, se face vinovat şi de toate acele boli şi handicapuri?

Eu nu sunt de acord.In Coreea de Sud si Japonia faci inchisoare daca faci avort.

Acest omulet fara maini si fara picioare spune ca ii multumeste lui Dumnezeu pentru ca parintii lui nu au stiut de felul in care se va naste el...:
https://www.youtube.com/watch?v=WgAKZSTVEs4

Iubeste viata si nu concepe sa nu i se fi dat dreptul de a trai!

Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă.

Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult în bine şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Cunosc cazul de copii olimpici care fac parte din cadrul aceleiaşi familii de asistenţi maternali, în care copiilor nu le-a lipsit absolut nimic!

Normal că femeile sunt de acord cu asta, doar de ce crezi că România e primul loc la avort? Trist dar adevărat