De ce sunt uneori mai "timid"?
Adica uneori sunt asa, alteori altfel, gen nu sunt mereu mai timid, si + de asta nu mi prea gasesc cuvintele, tin sa mentionez ca am 17-18. Din ce cauza sa fie?
De exemplu: Gandesc prea mult, adica imi interpretez ganduri, ca de pilda "Daca vorbesc o sa ma balbai si o sa rada astia de mine" sau "Nu vorbesc cu fata aia ca daca o sa vorbesc o sa ma fac de ras". Si uneori, mi-e frica sa spun "NU" gen daca cineva imi zice sa vin, uneori refuz, alteori spun Da. Din ce cauza sa fie? Am oarecum "O frica pentru oameni". Umpic de ajutor?

Timiditatea poate avea mai multe cauze.
Cel mai intalnit caz este timiditatea provocata de anumite insecuritati cum ar fi ceea ce numim noi defecte (corp gras/prea slab, nas mare, etc) idk, sunt o gramada de chestii pentru care te poti simti inferior intr-o societate.
Nu cred ca ai o frica pentru oameni noi, ci probabil ai frica autoindusa de tine, ca acei oameni noi nu te vor placea si nu vei fi acceptat de cei din jur.
Trebuie sa renunti la gandurile astea pentru ca tot raul vine din minte, grijile pe care ti le faci si retinerile pe care le ai, vei avea multe de pierdut.
Cauza doar tu poti sa o gasesti. Gandeste-te bine de ce iti este frica sa nu fii acceptat de persoane si gaseste motive pentru care acestea nu ar face-o.
Incearca sa le remediezi, punctele astea de care iti e frica. Si trebuie sa stii ca uneori nu schimbarea la nivel fizic e solutia, ci atitudinea cu care privesti lucrurile la nivel mental. Accepta-te asa cum esti si fii degajat in preajma altora. Sa nu-ti fie rusine sa razi, sa glumesti, sa te distrezi pentru ca o sa cresti si nu o sa mai fie la fel, ratezi ce e frumos.

Este normal ce mi se întâmplă? Am auzit ca mulți dintre adolescenți sunt în stadiul asta. Eu incerc sa scap de ea, dabia daca maj stau pe pc, si oricum nu vreau sa mai am de aface cu el. In vara o sa dau si de carnet, si trebuie sa învaaț.

Asa am fost si eu, oarecum. La gandire si in decizii eram tupeist, doar ca nu prea aveam curaj sa ma afirm in public.