De ce unora dintre noi ne vine atat de greu sa fim fericiti? De ce viata limiteaza?
Ar fi doua dintre multitudinilile de intrebari care imi trec prin minte.
Gandurile involuntar negative legate de trecut imi innegresc existenta. Nu pot sa imi stopez gandurile.
Viata, dezamagirile m-au condus la un impas. Ma simt precum Iona din opera lui Marin Sorescu. Uneori ma intreb cine sunt eu si care ar fi rolul meu in aceasta existenta?
Mereu nemultumita, stiu ca este o atitudine negativa, practic ar trebui sa fim multumiti de ceea ce avem dar daca pur si simplu nu iese? Pentru ca as avea prea multe de reprosat trecutului. Situatii noi si incomode care te pun la incercare, ba uneori, te mai si rastoarna. Practic, esecul devine inevitabil. Macinarea psihica, gandurile, depresia, decaderea nervoasa din ce in ce mai frecvente. De ce toate apar brusc? Precum niste valuri. De auzim mereu cuvantul "zambeste" indiferent daca ai sa nu un motiv intemeiat. Evident nu avem nevoie de un motiv intemeiat pentru ca Dumnezeu este alaturi de noi. Dar, uneori viata ne pune la zid...
Chiar, de ce? De ce sa zambesc daca sunt trista? In momentul in care ascund gunoiul sub covor, acesta este inca acolo, nemiscat, la fel si tristetea mea ascunsa sub "zambet".
De ce sa nu incercam sa combatem problemele fara a le ascunde? Teama, frica, ezitare?
Am impresia ca sunt invers proportionata cu lumea, 20 de ani, studenta, nu am prieteni, imi petrec timpul liber singura intre patru pereti. Nu am gasit inca aceea companie, persoana langa care sa ma simt "bine". Comunicarea cu unele persoana este precum teoria fara fond al lui Titu Maiorescu, anume ei nu transmit nimic. Comunicarea fiind doar un schimb de cuvinte.
Sunt singura, trista, dezamagita, in depresie. Pe langa astea se mai ridica o problema. Iubesc de un an pe cineva si nu reusesc sa-l uit indiferent de cat de mult vreau asta. Nu mai am curaj pentru asa ceva. Toata vin ca niste iluzii ce par reale, iar pe urma se pierd in zare. Unde e iubirea? Practic ne lovim doar de superficialitatea celor din jur. La care se mai adauga si vesnica frica...
Multumesc pentru timpul acordat!
Fericirea vad ca e mai mult o tema de conversatie decat o realitate palpabila.
La urma urmei, ce e fericirea?
Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem, pentru ca adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie.
Nu poti sa-l uiti pe cel pe care spui ca il iubesti de un an?
Poate nu stii sa te indragostesti, pentru ca o dragoste sterila, fara raspuns timp de un an nu mai e dragoste, ci obsesie iar un obsedat in orice domeniu, nu poate sa fie fericit.
Sunt firi mai simple care isi gasesc fericirea in lucruri marunte, si sunt cei ca tine, care gandesc uneori, prea mult.
Daca nu treci chiar totul prin filtrul ratiunii, poate o sa reusesti sa zambesti mai des, pe principiul verificat ca nici geniile nu debordeaza de fericire.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
De-ar fi viata atat de roz, n-ar mai avea sens, nu am mai avea pentru ce sa luptam. Capul sus,, ai 20 de ani...ce depresie, ce tristete? Nu-ti ucide tineretea si fa ceva distrandu-te. Nu aveti de ce sa fiti tristi la 20 de ani/
Răspunde
Situatiile complicate si persoanele intalnite de-alungul vietii schimba oamenii.De obicei problemele de familie si esecul in iubire sunt motivul pentru care unii ajung sa-si blesteme viata, nu e usor sa treci peste ele.
Stii este o vorba timpul le rezolva pe toate,
Singuratatea nu este solitudine si ceea ce suntem pe dinauntru mereu este total diferit fata de ceea ce este afara pentru ca traim intr-o societate in care adevaratele valori oricum nu mai sunt apreciate. Niciodata nu poti uita ceva ce iti amintesti mereu si ceva care te constrange in propriile ganduri. Nu am fost si nu suntem niciodata limitati dar limitarile care ni le impunem fac parte din nou.
La douazeci de ani eram tot singur desi avem destui prieteni, o iubita si de ce nu un statut social prin facultate, pentru ca nimeni nu putea intelege cu adevarat cine sunt eu. O persoana care este acolo te poate completa si te poate intelege dar niciodata nu va fi tu. Da ne putem constrange in impas si da putem zambi atunci cand suntem tristi dar prin zambetul nostru putem aduce fericire altora. Poate uneori purtam niste masti pentru ceea ce suntem de fapt, pentru ceea ce existam si pentru ceea ce vrem sa fac.
O zicala veche de a mea este ca totul este posibil intr-o lume imposibila prin simplul fapt ca destinul si viata noastra este determinata de propriile alegeri. Am mai urmarit si restul intrebarilor cu facultatea, cu dreptul, cu iubirea si cu ceea ce iti doresti sa urmezi.
Este normal sa fii asa pentru ca la naiba sunt sarbatorile si nimeni nu iti poate cere sa fii fericita in aceste momente cand ai un trecut, un trecut pe care doar tu il cunosti. Faptul ca esti inteligenta te poate impinge inainte dar totodata iti ofera si ocazia sa ai mai multe ganduri si mai multe intrebari. Sa iti zic ca poti fi fericita sau mai simplu tu poti alege sa faci orice pentru ca poti pur si simplu sa fii tu.
Prinde aripi si lasa peretii pentru culoarea lor 
vopseste-i in rosu si in acea lume tu esti printesa. Alege, construeste creeaza pentru ca orice iti doresti se poate indeplini. Da saracul Iona, da saracii martiri au muri pentru o existenta si pentru o ideologie dar totodata pentru viitorul nostru iar noi nu ii vom dezamagi.
Deci pot spune Sarbatori fericite Prietena pe TPU DRAGA si incearca mai multe ca sigur vei reusi,
Deacord cu exceptia frazei care vizeaza dragostea.
Nu stii sa te indragostesti? Din cate stiu iubirea nu este o stiinta, ci un sentiment.
Nu o sa ma cert acum cu tine pentru ceea ce este dragostea.
E o emotie prelungita.
Un sentiment, e teama. Un alt sentiment, e acela de nesiguranta de exemplu.
Noul an sper sa iti aduca daca nu bucurie, macar mai multa speranta si incredere in tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
