Nu e la nicio varsta, de ce ar fi? Pana mea, cand nu ai tu mai iei de la ei, cand nu ai ei ii ajuti, renuntati in a mai gandi asa.
Depinde. Dacă depinzi de banii ăia, eu zic că o dată ce ești capabil să muncești și să te întreții dintr-un salariu, atunci e rușinos să mai ceri bani.
Dacă doar așa, cadou, nu e rușine.
Pai depinde contextul. Daca iei bani ca sa te ajute la un proiect sau ceva, niciodata. Dar daca iti dau bani ca sa te intretii ca tu nu esti in stare sa te angajezi sau sa faci bani din alte surse la +30 de ani, e cam rusinos.
Depinde in ce sens te referi. Daca primesti bani ca si cadou, sau daca te imprumuti de la ei, nu e nici o rusine.
Dar daca esti deja adult si refuzi sa cauti un job ca sa te intretii sungur si traiesti pe banii lor, atunci e rusinos, necontand de varsta, poti sa ai 20 de ani sau 50 de ani, dar daca nu ai avut un job toata viata ta, si ai trait numai din banii parintilor, e cam ciudat.
Sunt anumiti oameni care isi cauta job-uri de la 17-18 ani, si nu le cer parintilor bani, iar altii ajung si la 30 de ani si le cer bani parintilor pentru ca ei nu au avut nici un job in viata lor.
Si eu le mai cer bani parintilor mei, dar asta doar daca nu am scos de pe card si am nevoie de ei neaparat, si nu am timp sa ma duc pana in oras la un ATM sa imi scot, dar mereu le dau banii inapoi cand apuc sa imi scot bani urmatoare data, la fel si eu, cand au nevoie ii imprumut si apoi ii primesc inapoi.
Nu e rusinos sa ceri bani ca si adult atata timp cat ii dai inapoi. Cu totii avem nevoie de ajutor uneori.
Nu e rusinos niciodata sa primesti bani de la parinti, de ce ar fi? Orice ban e binevenit pana la urma la orice varsta, nu conteaza de unde.
Cand te duci sa cumperi ceva nu te intreaba "ba asta, sunt banii de la parinti sau nu? Ca daca-s de la parinti si ai 25 ani e rusine, nu-ti dam ce vrei sa cumperi", nici vorba de asa ceva.
Nu e rusinos nicicum, ca un om care nu are job, nu poate, nu vrea, etc, are o problema psihiatrica sau psihologica, ca altfel de la sine nu ajunge asa, asa ca e cazul ca sa fie ajutat sa se faca bine, si odata ce s-a facut bine, vine totul de la sine, job si altele.
Dar pana se afla ce si cum, aia e, primeste bani. Daca are o probleme care nu e rezolvabila, iar aia e, n-avem ce face.
Nu e o rusine sa ai probleme de sanatate mintala care te opresc sa vrei ce trebuie in viata.
Un om sanatos nu sta fara job, nu se simte le bine asa, nu conteaza cati bani au parintii, asta nu isi dau seama multi.
Stiu doar sa acuze fara sa se intrebe de ce omul ala a ajuns sa fie asa.
"Nu vrea job", pai asta e semn de boala de fapt, nu e de condamnat, e de ajutat.
A nu vrea, nu e acelasi lucru cu a avea o boala. Inteleg ce spui, si sunt de acord cu tine, dar eu vorbeam strict de cazuri (de care am auzit) de oameni care au 30+ ani si nu vor sa-si caute un job, si prefera sa ceara bani parintilor si sa-i sparga pe cluburi, si alte chestii.
De obicei acei oameni au fost crescuti in puf, si au primit tot ce au vrut de la parintii lor cand au fost mici, si au avut parintii bani ca sa le faca toate poftele si nu am primit niciodata "nu" ca si raspuns la ceva ce au cerut.
Acest tip de persoane o sa creasca cu ideea ca o sa primeasca tot ce vor cere fara sa fie nevoie sa munceasca pentru ceea ce au nevoie.
Si asa dai peste persoane care se simt "entitled" la ceva doar pentru ca ei vor acel lucru, fara sa munceasca sa il obtina.
Acest tip de persoane nu se simt responsabile. Nu ar trebui sa ne intereseze pe noi ce se intampla in viata altora, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o opinie fata de deciziile persoanei respective. Opinia e doar o opinie, fie ca e pozitiva sau negativa, tot o opinie va ramane si nu le va afecta viata cu nimic doar pentru ca noi spunem ceea ce gandim.
Una e criticismul, alta e opinia persoanala.
Pai faptul ca nu vrei de unde vine? Tot dintr-o problema.
Pai exact ce zici si tu, categoria asta de oameni au problema psihologica ca li se cuvine totul, si deci nu trebuie rezolvata problema intai? La psiholog se rezolva daca nu merge altfel.
Deci au o problema, iar dupa ce problema e rezolvata, de la sine vor vrea sa faca ce trebuie.
Si se rezolva simplu, nu ii mai dau si ii zic "ori te schimbi singur, ori la psiholog cu tine", si gata treaba.
Socrul meu ne face in diferite ocazii, Craciun, aniversari etc. cadouri in bani, tip 2-300 de euroi de caciula. (si sotiei). Are o pensie babana, iar eu castig cel putin de 5 ori cat pensia lui. Nu am deloc nevoie da banii aia, dar nu mi-e deloc rusine, ca doar nu o sa-i stric omului placerea a de fi generos. Tie ti-e rusine sa accepti generozitatea parintilor?
Cheers
anonim_4396 întreabă: