De unde și de ce, într-o așa zisă era a educației și informației, este atât, dar atât de răspândit mitul că oamenii medievali credeau că Pământul e plat?
În general, oamenii încearcă să scoată "Cosmografia" lui Cosma Indicopleustes la înaintare și pretind că această singură lucrare ar fi de-ajuns pentru a face ipoteza ignoranței medievale de netăgăduit. Și, totuși, niciun om educat în afara lui Cosma nu credea asta, iar reposta teoriei acestuia, prezentată în "De opficio mundi" de Ioan Filipon, este trecută cu vederea întotdeauna, fie din ignoranță, fie din rea-credință.
Iar faptul că cel mai respectat tratat de cosmologie medievală se numește "De Sphæra mundi", care a și fost manual la numeroase universități, este trecut cu vederea.
De-asemenea, nu înțeleg nu de ce lumea-și imaginează că oamenii renascentiști ar fi tradus manuscrise arabe - traducerile din arabă s-au întâmplat în mare parte în timpul Micii Renașteri din secolul XII - renascentiștilor din sec. XV-XVI, umaniștii, cei pe care-i știe toată lumea, precum Pico della Mirandola sau Ficino, le păsa mai mult de greci și de romani decât de musulmani.

Legat de prima parte: pentru ca miturile urbane vor continua sa existe mereu. Accesul la informatie nu garanteaza si lipsa ignorantei, iar daca o curiozitate de genul acesta suna oarecum rezonabil, data fiind imaginea pe care o avem in cap cu privire la medievali, de ce ar avea cineva un interes in a cerceta mai mult?

Iar partea cu traducerile: nu sunt extraordinar de informat pe subiectul asta, nu ti-as putea cita documente si cronici originale ca argument, dar am citit ca o parte mare din textele lui Aristotel in mod special au fost pierdute in Europa si readuse de la Bayt al-Hikma din Baghdad. Cat despre anul in care au avut loc aceste schimburi de informatii, ce relevanta are pentru omul de rand?

Nu chiar o mare parte. O parte, da.
Ideea e că Aristotel n-a "dispărut" niciodată din Europa, doar că nu erau traduceri în latină, iar manuscrise grecești erau greu de găsit.
Sigur, îl avem pe Gerard de Cremona, care, pe lângă Al-Khwarizmi sau Al-Farabi, a tradus din arabă și Aristotel (De Caelo et Mundi). Dar îl avem și pe Iacob al Veneției, care a tradus "Analytica Posteriora" din originalul grecesc cam prin aceeași perioadă. Voj Moerbeke a tradus și el, din câte știu, din greacă (nu mai știu ce a tradus, cred că Metereologica).