Deci ziceți că Pascalopoli nu mai există în lumea asta sau au pretenții.
Dar atunci măcar un tip care să-ți fie în primul rând cel mai bun prieten, nu iubit, nu libidinos, nu om cu gândul doar la se* ci un tip chiar poate ușor ase*uat, un fel de beta, dar ușor și spre Alfa, dar cu toate trăsăturile pozitive de la Alfa (adică puterea de viață, luptă, optimismul și să poată fi el umărul, când eu cad mereu, nu șef, că nu-mi plac bărbații șefi, ci un om cu un job decent sau chiar un om care să mă ajute pe mine să deschis ceva și să ne facem propria afacere și vis să devină true), dar cum spuneam spre Beta, care orice-ar fi, să nu mă părăsească niciodată, să fie loial și să fie chiar la fel de dependent emoțional de mine cum devin eu față de oamenii de care chiar mă leg și să fie acel tată și frate, pe care nu l-am avut niciodată în viață.
Cum spuneam să fie mai mult un tată și un frate decât un iubit libidinos, dar evident să avem și momentele noastre deep și romantice sau de fapt, mai bine zis, romantice nu libidinoase (cum ar fi, să privim apusul când venim de la work sau stăm pe veranda/balconul casei, să privim ploaia stând îmbrățișați cu o ciocolată caldă în palme și șosete de lână în picioare, stând pe răcoarea toamnei și a primăverii în grădina noastră sau în spatele blocului și făcând un foc de tabără la gura căruia să ne încălzim și să vorbim doar pur și simplu mult și deep, privind stelele și vorbind, vorbind, vorbind în tihnă, fără griji (că părinții nu ne plac, că avem x sau y de plată, că avem aia sau aia de făcut).
Oare poate exista așa ceva?! Ceva romantic și liniștit, plin doar de uniune și serenitate și orice-ar fi, soarta să nu ne despartă, poate doar moartea ci doar la bătrânețile noastre. Nu știu ce căutați voi de la dragostea asta, dar eu una, doar asta caut și nu găsesc la naiba.
Lumea parcă a înebunit, parcă totul a devenit o fugă și o afacere. Nunta e un troc, e o afacere, iubirea e o afacere, familia a devenit o afacere, totul e doar o afacere și iubirea pe bune, în care fugi aproape desculț pe ploaie că vrei pur și simplu să simți ploaia și îmbrățișarea sinceră a cuiva, a iubitului/iubitei tale, că vrei să fugi de toți și toate și să-ți trăiești doar iubirea ta, unde mai sunt aceste vremuri? Sau mai bine zis, nici nu au existat niciodată?!
Ordonare:
Cronologică
Acele vremuri au existat pe vremea bunicilor, Acum totul este superficial si condus de social media, Iar pretentiile sunt mari si nerealiste.
Răspunde
Acele vremuri există doar în filme, cred că te-ai uitat la prea multe în ultima vreme. Ieși acum în ploaie cu iubitul să vezi cum fugi după două minute în casă zgribulită de frig și blestemând tot romantismul 
În loc să visezi cu ochii deschiși la prinți imaginari nu mai bine ieși în lume și iubești?
Păi eu chiar am stat cu orele în ploaie și da, ce-i drept m-am pricopsit cu o ușoară răceală ) dar ete cum m-am simțit bine în ploaie și până la urmă apa de ploaie are și ea proprietățile ei 
deci cu sufletul meu pereche ar fi și mai fain 
Dar da, din păcate, aici ai dreptate, nu există. Iubirea a apus. Nu mai există. Totul e o afacere, de fapt am spus asta în compunerea mea TPUistică, nu mă repet.
Cât de ieșit, stai tu liniștit sau stați, habar nu am cu cine vorbesc de ce vârstă, dar în fine, am ieșit pe afară și toată lumea mă evită, și nu știu cum sunt restul, dar crede-mă că eu una, iubesc orice ( de la frunza din vânt, până la broasca din noapte cu care-mi petrec serile și până la băncile din parc și melcii de pe drum, de pisici ce să mai zic) deci iubesc, dar la capitolul uman, sunt repetentă și restul nu mă prea agreează deci trebuie să-mi petrec oricum zilele singură. Dar e trist, că nu pot găsi fix ce caut în întrebare. Am căutat mereu iubirea pură, chiar aia penibil de puerilă și pură, dar sincer, doar aia caut.
Trist! Eu de 20 de ani caut acest sentiment, acest om și acest suflet pereche. Trist că trăim în lumea asta nenorocită și falsă. Dar poate mai există și minuni. Eu una până la ultima suflare, nu-mi pierd speranța. O exista un suflet pereche și for me pe undeva pe acest Mapamond mare sau dacă nu, măcar pe altă planetă sau Galaxie acum oricum putem călătorii și pe alte planete sau Galaxii, poate acolo, undeva, e sufletul meu pereche.
Poate in dimensiunile paralele exista undeva acolo, Eu ma bucur de pisicile mele si de cainii mei, Nu mai cred in dragoste sau eu stiu in ce miracole...
Păi și eu de papagalii mei. Idem cu dragostea. Și la fel ca și la tine, eu una până în prezent am descoperit dragostea doar prin papagalii mei. Prin oameni mai puțin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
