Deși filmele românești sunt foarte des blamate, eu mai urmăresc din cand in cand cate unul ce mi se pare interesant exact cum am facut si azi.
Azi am vizionat pentru a doua oară cred, filmul "Toata lumea din familia noastra". Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba o sa fac un mic rezumat.
Este vorba despre un cuplu divorțat, cu o fetiță la 3 anișori a cărei custodie o are mama. Tatal are drept de vizita o dată pe lună câteva zile parca si este nemulțumit, de fapt asta e si subiectul filmului. Tatal vrea sa isi ia fetita in vacanta dar se izbește de refuzul categoric al fostei lui, soacra si al actualului soț al fostei neveste ce nu vor sa il lase sa ia copilul până mama acesteia nu vine acasa.Se iscă un întreg scandal pe tema ca deja copilul fusese in vacanta si acum era bolnav, desi nu parea ci mai degrabă era pretextul mamei pentru a tine copilul cat mai departe de tata. Tatal reacționează violent fata de actualul soț al fostei lui si o acuză pe această ca este mama denaturata, ca vrea sa tina copilul departe de el, ca nu l-a lăsat nici de ziua ei sa o vada si ca nu este normal.
Ea o tine mortisi ca legea e lege, ca doar atat i-a dat voie judecatoare/procurarea sa o vada iar daca ii trebuie familie sa isi faca una.
Nu sunt eu foarte bună povestioare dar sper ca ati prins ideea.
Intrebarile mele sunt:
Dacă un cuplu ce are un copil divorteaza, fara ca acesta sa fi fost violent cu copilul(cazul filmului), fara sa il fi abuzat in vreun fel ci doar din neînțelegerile lor, nu ar fi normal sa aiba drepturi si obligatii egale fata de copil?
Voi cum ati reactiona daca fostul/fosta parteneră ar încerca să vă îndepărteze copilul de voi si sa va interzica prin fel si fel de pretexte sa il vedeti?
Sau daca ati vedea ca face tot posibilul sa ii înlocuiască copilului tatal/mama cu noul partener si sa uite de voi?
Voi i-ati interzice fostului partener sa isi vada copilul, sa il ia si el cand vrea la el, sa il viziteze cat poate de des?

Asta ar fi inca un motiv in plus pentru care nu vreau plozi.

Mult prea multe sunt disperate dupa asa ceva si dupa ce-l obtin, isi cam baga ceva in ea casnicie si sot. (nu e cazul filmului).

Ar fi aiurea sa se intample asta, dar probabil ca daca as avea un copil si as fi in situatia descrisa, as incerca cumva sa trec peste aceste restrictii si sa fac ceea ce imi propun sa fac. Iar daca nu o sa pot... asta este, altul

Nu, nu as putea sa interzic asta pentru ca este ceva ce tine de morala.

Exact asta era ideea filmului. Tatal a încercat să facă pe dracu in 14 sa stea cu copilul de aceia a reacționat violent fata de actualul soț al fostei.
La finalul filmului fosta chemase politia iar el fugise, dar clar ca o patea nasol in viata reala pentru ca a batut un om.Si mi se pare aiurea ca tu sa ai tot dreptul sa iti iei copilul, sa fie perioadă în care ai acest drept si celalalt sa iti interzică.Cum mi se pare extrem de incorect ca atata timp cat părintele isi iubeste copilul, nu il agresează sau abuzează sa nu aiba aceleas drepturi ca cel ce ii are custodia.

Da... urat, ce pot sa spun. Si aceste lucruri se mai intampla, hai sa zicem nu chiar ca in acest caz... dar multe familii nu stiu cum sa se organizeze si sa se inteleaga, fac anumite lucruri pentru copil de nu stie saracul ce sa mai creada. Certuri, probleme, sa nu vorbeasca cu tatal plecat, sa nu vorbeasca cu nu stiu ce rude din cauza asta, sa nu faca aia, iar el ia de bun sau este bulversat in copilarie de aceste lucruri, urmand ca la maturitate sa il "bantuie" aceste obiceiuri in comportamentul sau.

Da, filmele romanesti sunt bune (unele dintre ele), romanii au idei, daca imi permit sa generalizez putin.

Daca ai tu persoanal boala pe fostul/fosta nu inseamna ca trebuie sa ii impui si copilului acelaș lucru.Atata timp cat părintele este ok cu copilul nu trebuie să îi interzici sa se vada cu el sau sa faca parte din viața lui.
Mai era asa un film, tot cu doi divorțati doar ca astea se înțelegeau, în schimb copilul avea figuri.Cred ca ai vazut secventa si pe Facebook sau prin alte păți cand il bate tatal lui cu un cablu de la pc din cauza ca dupa ce ia luat de toate, sa comportat frumos cu el si voia să îl duca in vacanta a facut-o pe maicasa ce la crescut si îngrijit vita si pe el la înjurat ca de ce ia oprit pc-ul si a insistat sa il ia la mare.Omul muncea din greu, mai avea un copil mic si se împărțea în 100 de locuri ca sa fie bine pentru toti si la final un mucos ce nu stie sa aprecieze ca are tot ce nu au avut alti copii sa il înjure.
Imi plac anumite filme romanesti pentru ca prin ele arata cruntă realitate, cel putin de la noi din țară.

Oh, nici nu pot sa ma gandesc la asemenea copii :/. Ma gandesc asa uneori... poate unele "probleme" din copilarie au facut ca acei copii sa se dezvolte si sa stie ce vor ulterior de la viata, poate i-au schimbat in bine. Comparativ cu un alt caz in care parintii ii ofera copilului totul si el nu stie ce este corect in viata, ce este moral... si incepe sa faca asa, aici este o problema.

Aceasta educatie parentala lipseste cu desavarsire in multe familii. Dar bine ca... daca si ei mai lucreaza, incearca sa stranga bani, cand sa mai aiba timp sa se documenteze adecvat si despre asta. Sunt mai multi factori care pot fi luati in calcul aici.

Dar da, ai dreptate.

Clar ca o dată ce nu iti bati capul pentru copil, ca sa nu o ia pe cai greșite poate sa pornească pe o cale greșită.
Chiar stiu cazuri reale.Un adolescent ce a început să fure din casa, sa distrugă prin casa si abia tarziu mama si-a dat seama ca el se droga si avea nevoie de bani pentru droguri.Nu spun ca e in totalitate mama de vina,dar daca tu nu observi ca,copilul tau minor sta prin cluburi noapte,ca umbla prin cercuri dubioase,ca fumează si alte nebuni din timp...
Sau alt caz in care pe o femeie o acuză frecvent lumea ca are copii obraznici,needucati si extrem de rai iar ea se scuză ca nu stie cum de sunt asa, sau cu cine seamănă.Pai daca tu nu il înveți ce e ok si ce nu, tipi si tu ca disperată, le faci toate poftele, mereu ii pupi in fund si multe altele normal ca ti se urca in cap si nu stiu ce inseamna respect.

Corect si asta. Asta este... situatia. Toti sunt liberi sa aleaga ce sa faca mai departe. Ma tem cand o sa am copil deja . Dar mai este pana acolo.

Eu sincer nu prea m-am simtit niciodata pregatita sa am copii si nici nu prea sunt atasata asa tare de ei.
Daca o sa pot sa am ca asta e discutabil,normal ca am sa il iubesc,dar nu o sa fiu niciodată genul ala de mama ultra permisivă.
O sa incerc sa ma imprietenesc cu copilul, sa il intreb chestii, sa il sfătuiesc, sa il ascult, sa fiu de gașcă cum s-ar zice dar nu o sa ii "suflu" niciodata in fund doar pentru ca e al meu.

Exact. Multa lume joaca multe "roluri" de-a lungul vietii si nu inteleg de ce (adica inteleg), dar in loc sa fie aceeasi persoana mereu... se identifica cu rolul pe care il "joaca", fie ca este de mama si trebuie sa adopte o alta atitudine, sa isi formeze noi obiceiuri, fie ca este cineva la lucru, bunic, partener de viata, copil, prieten si asa mai departe.
Da, ar trebui sa fim si prieteni si parinti cu copiii nostri.

Da, nici eu nu sunt pregatit si prea curand nu o sa fiu. Sau hai sa zicem mai bine ca nu imi doresc asta acum. Acum mai mult timp, cineva cu doar cativa ani mai mare ca mine, care avea un copil (deci tot tanar) mi-a zis ca "este fain sa il vezi cum creste la una cu tine", ca si cand ar fi doi prieteni buni, pentru ca si tu (ca parinte) inveti anumite lucruri in acea perioada.


Zi frumoasa in continuare! ^^