Doar pe mine ma enervează fazele de genul,"asa se face","asa e frumos","nu se cade" etc?

Adică,"tine legatura cu nemurile chiar dacă nu va suportați,pentru ca asa e frumos","prezinta-te la evenimentul lui x,pentru ca asa se face","tradiția e asa,deci asa facem","ne îmbrăcăm asa,pentru ca asa se îmbracă pentru x eveniment",organizează asa, fa asa...
De ce nu putem fi pur și simplu liberi și sa facem lucrurile cum vrem și ne simțim bine fără sa ne judece x sau y?
Știu ca trebuie sa faci cum te simți bine și sa nu îți pese, dar de ce trebuie sa existe acel gen de oameni ce nu înțeleg pur și simpli ca asta conteaz, sa te simți tu bine?

Adevarul este ca... suntem liberi, si facem in mare... lucrurile asa cum vrem.
Faptul ca alegem sa NU facem asta, indiferent de circumstante, asta tine de fiecare persoana in parte, si de cat de mult se lasa influentata.

Iar despre a nu fi judecati, asta este ceva ce nu se poate, pentru ca la fel cum am spus, oamenii sunt liberi sa faca ce vor, mai ales in gandire. Iar daca o parte din populatie vrea sa judece, o sa judece indiferent ca ne convine sau nu.


Iar ca raspuns, daca doar pe tine te enerveaza genul acela de faze, evident ca nu doar pe tine. La cate miliarde de persoane sunt in lume, 100% ca sunt persoane care se enerveaza in acest caz.
Si pentru ultima intrebare, de ce trebuie sa existe? Pentru ca... lumea este libera, cum am mai spus.
La fel ca cei care aleg sa NU faca ceva, alte persoane aleg sa faca ceva.

Daca era altfel (desi nu avea cum), viata era prea usoara, nu?

Sunt anumite cutume si "axiome" sociale, care merg din generatie in generatie. Ele au in spate niste explicatii la logica bunului simt, dar astea s-au cam pierdut, lumea nu le mai explica (din lene sau pentru ca nu le inteleg) tocmai de aceea au devenit oarecum axiome. Se merge pe justificari de genul celor scrise de tine mai sus. Si multi le adopta din conformism, din dorinta de a se integra in grup, in societate, fara sa stea sa le mai disece.
Dar cert este ca ele s-au dovedit a avea o anumita utilitate de-a lungul istoriei noastre, ca specie, fie ea legata de morala, de supravietuire, de bunastare sau pur si simplu de evitare a tensiunilor, conflictelor. Ma rog, ele au de-a face foarte mult cu un anume context social, care nu e musai sa mai fie prezent si azi. Dar majoritatea cred ca se aplica in continuare.
Marea problema e ca cei care le promoveaza nu incearca sa le si explice celor carora vor sa-i sfatuiasca intr-un fel sau altul. Daca ele ar fi analizate, despicate, cu siguranta ca cei sfatuiti le-ar adopta cu mai multa convingere sau usurinta. Caci pe ideea..."asa se face", parca n-ai nici o motivare sa adopti o anumita regula, obicei samd.

Dar de ce trebuie sa existe acel gen de oameni.
Oamenii nu există ca să te facă pe tine fericit.

Si pe minea ma enerveaza cand lumea se face ca nu aude cand spui ceva folositor, iar cand cateii latra fara vreun scop toti asculta, sincer ati merita lagar si gazati daca era dupa mine

Pai,explica-mi de ce trebuie sa ți legatura morțisi cu anumite rude spre exemplu cu care nu te înțelegi, sau de ce trebuie sa te prezinți la evenimente la care nu vrei sa mergi? De ce ești "obligat sa îți iei pantofi în loc de adidași, sau te îmbraci în rochie alba la nunta și nu poți sa îți iei ce îți este comod? Ce logica au astea?
Bun, am înțeles, traditii și idei fixe.Dar suntem în secolul 21.

Am spus eu undeva asta?
Am spus ca de ce exista oameni ce se chinuie sa păstreze aparente, chiar dacă asta ii face nefericiți?

Dezvolta ideea dacă tot ai comentat.

Vor fi mereu unii din astia "traditionalisti" carora le pasa doar de "ce spune lumea". N-ar trebui sa iti bati capul prea mult cu ei, fa ce vrei si nu-i baga in seama, nu e bine sa-i lasi pe altii sa ia decizii in locul tau, mai bine faci ceva gresit dar este greseala ta.

Dar cine te forțează să respecți tradițiile astea și ideile fixe?
Și tu ești liberă să faci ce vrei la fel cum și ei sunt liberi să respecte orice tradiție sau orice prostie le trece prin cap.

Acum, și mie îmi e greu să-mi explic cum și de ce te deranjează ce fac alții.
Cum te poate deranja pe tine dacă ei merg în mâini, de exemplu?
Iar dacă îți vor spune și ție să mergi și tu în mâini pentru că "așa se cade", zâmbești, spui "nu mulțumesc" iar viața ta merge mai departe.
Pe mine nu m-a interesat niciodată ce fac alții și nici ce spun sau cred alții că ar trebui să fac eu.

Un popor primitiv, evul mediu, progresez zero de 30 de ani ca mentalitate, romanul se roaga si apoi barfeste si blestema, cata ipocrizie is in astia, nu fii pe placul unor maimute oligrofrene care stiu doar sa judece si sa critice

De trebuit nu trebuie, adica nu e nevoie ca lumea sa se duca cu de-a sila. Daca chiar ai repulsie fata de ei, nu te duci si gata.
Dar raspunzand asa...generic de ce trebuie cutare sau cutare. Hmm.
Pai, probabil pentru ca ar trebui sa alegem de regula o cale de mijloc in toate, o masura, un drum care sa multumeasca pe cei cu care relationam, daca prin asta nu ne dezavantajam prea tare (dar pragmatic vorbind, nu la ifose sa fim dezavantajati!). Adica, fara sa facem mari compromisuri.
Ce sens ar avea, pana la urma? Pai, viata in mijlocul unei comunitati presupune negociere si mici compromsuri. Fiecare se autoregleaza in functie de feedbackul primit, astfel incat sa ramana integrat in comunitate, sa beneficieze din relationarea cu cei din comunitate ("roata se intoarce", vor face si ei la fel cand vei avea si tu evenimente sau un context similar) samd.
De ce sa-ti iei pantofi si nu adidasi? Well, nu mereu ar trebui sa faci asta, depinde de context, de specificul nuntii, de personalitatea mirilor, varsta lor samd. Daca nu te sincronizezi cu treburile astea, ar putea sa para o lipsa de consideratie, de respect, o luare in deradere, un tratament cu "cooru" legat de evenimentul lor. Mai e si aspectul legat de usoara incomodare, cel putin la nivel vizual, ochiometric al unora fata de tinuta pe care o ai etc
Ca, la o adica, poti sa intrebi: dar de ce sa nu vorbim tare in public, de ce sa ne abtinem sa mai si injuram, de ce sa nu ne scarpinam in coor sau la oua la vedere, atunci cand ne mananca, de ce sa mai salutam o doamna cu "sarut mainile" sau un domn cu "va salut".
Daca vrei sa intelegi oamenii mari si cheia relationarii lor, uitat-te la un grup de copii de 4-6 ani cand se joaca. Fiecare se uita la fiecare, se masoara din priviri, isi cantaresc reactiile unii altora, iar cand unul dintre ei iese din decor sau face vreo tampenie, devine agresiv samd este imediat scos deoparte. Si asta pentru ca joaca este joaca atata vreme cat este placuta pentru fiecare din participanti, altfel e altceva, nu mai e joaca. Iar cei care nu gasesc placere pur si simplu pleaca din grup suparati. Si data viitoare incearca sa se tuneze astfel incat sa se poata integra. Asa isi dezvolta ei skillurile sociale, este vorba despre a da si a primi, despre a fi capabil sa negociezi, despre a pastra niste limite, niste reguli, chiar si nescrise.

Am 27 de ani, deci sunt adult

E o diferență într-e bun simt (adică nu înjuri și nu te scarpini...) și exagerare, opulenta, tradiționalism etc.Adica atât timp cât ai un comportament ok, ești respectuos etc nu vad cu ce ar deranja pe cineva ca ai adidasi în loc de pantofi, sau ca în loc de alb ai rosu.

Eu înțeleg punctul tău de vedere, dar, oare nu ar trebui sa nu mai judecam oameni pentru dorinta lor de independenta sociala, sau cum sa o numesc...Adică,oameni independenți nu sunt doar cei pe banii lor, un om independent e un om ce nu depinde emoțional de alții (adică,"trebuie sa ma duc la vecina geta la nunta ca dacă nu se supăra pe mine").
Mie una mi se pare puțin aiurea ca trebuie mereu sa dai ceva ca sa ți se ofere.Adica da, nu faci mereu totul moca (nu mergi la munca gratis), dar la ajutor, sprijin, prezenta nu cred ca mereu trebuie sa fie pe schimb.
Sa îți dau un exemplu din viata mea persoanala.Am pățit sa mi se spună ca se supăra pe mine dacă nu ma duc la N eveniment,sau ca nu se așteaptă de la mine sa nu fiu prezenta (fără ca ei sa fi fost invitați de mine la ceva pana atunci ), eu în schimb, chiar dacă am fost la cineva și îmi vine rândul cum se spune și omul nu poate, nu îl constrang sau ma imbufnez. Daca nu poate înțeleg, pentru ca nu ti-am dat niște bani, sau prezenta mea cu împrumut.

Ideea era ca mie nu îmi pasa dacă în loc de pantofi își iei adidasi, ca respect omul atâta timp cât e ok el, ca om.Dar ei în schimb ma judeca pe mine (îți dau un exemplu acum) dacă nu fac precum ei.
Asta era ideea, încercăm sa explic faptul ca în multe situații nu ne putem simții liberi din cauza prejudecatilor, în condițiile în care noi nu judecam pe alții.
Cum sa convietuiesti asa?

Sunt de acord cu tine in cea mai mare parte. Am trecut si eu prin aceleasi dileme. Am avut si eu pornirile mele de rebel si independent, cu totii le avem, mai mult sau mai putin.
Insa cheia din care ar trebui abordata discutia este: pragmatismul.
Anume, cu ce te-ar deranja atat de tare daca ar trebui sa mergi in pantofi si nu in adidasi, de exemplu. De ce ar fi mult mai important acel sentiment de rebeliune, de a fi iesit din comun sau de a epata prin non conformism comparativ cu sentimentul de a te integra, de a multumi pe cineva print-un gest care nu presupune cine stie ce efort sau compromis, de a face "bine sa nu fie rau", vorba aia...
Da, stiu ce zici, lumea nu ar mai trebui sa dea atentie unor lucruri care, aparent, n-ar conta, n-ar avea greutate. Insa nu poti forta pe fiecare spre a-si anula subiectivismul, spre a nu avea anumite gusturi care-i dau individualitate, in a simti la fel cum simti tu, daca tu nu vrei sa vii la evenimentul lui versus daca el n-ar veni la al tau.
Vezi, tu, fara sa-ti dai seama, esti fix ca ceilalti: doresti ca si restul sa fie ca tine. Si fiecare dintre voi spune ca felul in care gandeste el ar fi cel corect. Da, e drept, anumite pretentii sunt vadit absurde, stupide, dar altele ar fi discutabile, adica ar fi, totusi, de inteles.

(Scuze de greșeli, am corectat în mare).

Nu e vorba ca as vrea sa fiu rebela și sa ies din tipare, ci pur și simplu e vorba de comoditatea mea.Sa îți dau un exemplu,dacă tu nu ai rochii(costume) și pantofi,pentru ca nu ala e stilul tau vestimentar preferat,de ce ar trebui sa cheltui bani,pe niște lucuri pe care cel mai probabil le porți o data și gata,când poți sa îți cumperi ceva ce îți place probabil în cantității mult mai mari?

Eu nu vreau ca alții sa fie ca mine,vreau ca mie sa nu mi se mai impună sa fiu ca alții. Daca eu nu te "fortez" sa faci ceva,nu ma forță nici tu, și fiecare e liber sa fie în felul lui. Daca eu pot sa stau cu tine la masa tu fiind la costum, poți și tu sa stai cu mine la masa, eu fiind în blugi.

Repet, sunt exemple.

Poți fi liber e alegerea ta, oamenii oricum bârfesc orice alegi

Again, pot sa inteleg rationamentul, dar consider ca lumea (ca umanitate pe noile trenduri) a inceput sa renunte la mult prea multe, sa faca prea mult rabat la de toate, sa devenim prea minimalisti, prea comozi, prea putori, prea inculti, prea fara bun simt, prea analfabeti functional, prea, prea, prea...
In esenta, lumea renunta la substanta, renunta la simboluri, renunta la valori non-materiale, la conventii de "blazon", la conduite, la uniforme.
Nu mai avem "nici un Dumnezeu", nu ne mai intereseaza anumite virtutii, nu mai avem pasiuni de natura artistica, nu mai dam doi bani pe cultura generala.
Sincer, fiind trait intre cele doua "lumi", le-am gustat cu bune si cu rele. Si pot conchide: lumea de azi nu mai are nici un gust, dar nici "gust". E fada, e minimalista, e dupa easy-money, dupa foloase imediate, dupa likes only, dupa shortcuts, dupa craci si buci, dupa "o viata avem si-o gaura-n...".
Se duce dreacu totul, Freya. Oamenii se dezumanizeaza, se golesc de continut, se tampesc.
Si e trist...

Chestia asta merge când ai mult sub 18 ani și ești sub aripa protectoare a părinților. Saaaau mai e și varianta in care faci ce ți se spune de dragul părinților, că deh, sunt ai tăi... În general, adulții ar trebui sa fie liberi să facă ce vor. E alegerea ta sa nu vorbești cu anumiți oameni la fel de bine cine alegerea ta să te îmbraci in ce vrei. Oricum, oamenii care încearcă să îi controleze pe alții, indiferent cine ar fi, nu gândesc prea mult.

Pentru că pe mulți îi roade să vadă că cineva e fericit, că se simte bine cu el, că face bani etc. Așa că mereu o să existe comentarii de genul ăsta. Doar de râcă. Între unele rude mereu e o competiție și crapă dacă văd că nu ai nevoie de ei sau că nu știu nimic despre tine. Cum adică nu ai venit la evenimentul X? Păi ei ce mai bârfesc?

Până la urmă ești liberă să faci ce vrei, inclusiv să-i ignori și să cauți să te înconjori de oameni ca tine.

Eu cred totusi ca in viata nu putem să facem numai ce ne place, adica sa fim niște egoiști. In fond rădăcinile din care ne tragem fac parte din noi, dacă îți negi rădăcinile te negi pe tine, e ca un om fara trecut, fără istorie. Eu sunt un om modern, si fac ce imi place dar mai tin cont si de tradiții acolo unde e cazul fiindca altfel ma pierd între străini.

La neamuri -Pentru că Intr-o zi o să ai nevoie de cineva să te ajute si nu o să ai pe cine,sau poate și invers.
Evenimentul lui x - depinde si de cine este x, pentru bun simț sau pentru interes.
Tradiția - să fi om de rând, sau pentru reputație, probabil... să arăți ca esti educat, sa nu râda de tine, chestii.Nu știu cum e la tine in familie dar si la mine e așa dar nu exagerat, eu fac cum vreau ...si îi las pe ei să fie pe interes.
Dacă te referi la faptul ca nu putem fi liberi să facem ce simțim, ei bine... când o sa mai crești o să înțelegi mai bine...