Doar pe mine mă iau emoțiile și îmi vine să plâng când mă gândesc la timpurile mai vechi, cum sunt anii 2000, 2000 și un pic? (Da, astea îmi aduc aminte mai bine). Cum aveam majoritatea geamurilor de lemn, mai erau Daciile, hainele. Eu țin minte că mama mergea până la magazin cu o pereche de colanți sintetici cu bule verzi și șlapi cu talpa înaltă de spumă, cum mergeam la terasă și mâncam savarina și suc de mere, iar tata bere Ursus. Sau când mergeam la ștrand și toți aveam aceleași costume de baie fără fițe, aceleași colace și ne dădeam pe tobogane din ciment. Cum ne strigau părinții pe geam să mergem în casă și aveam cheia legată de gât. Stăteam afară împreună cu ei până la 12 noaptea vara, beam suc la plic sau dozator și mâncam înghețată la 1500 de lei (monedele de atunci, plus banii cu eclipsa). Am o senzație ciudată în stomac și mereu îmi vine să plâng când mă gândesc.

Și eu la fel! Acum smartphone și mall, atât știu toți

Se numeste nostalgie, si ne face sa privim doar partile pozitive din trecut.
Daca te emotioneaza exagerat, fa-ti niste analize, pot exista niste dezechilibre (carente) cu explicatie biologica, foarte usor de rezolvat.
Lipsa de magneziu mi se pare ca te poate face exagerat de emotiv.

Revenind la vremurile din 2000, si eu ma gandesc constant la acei ani. Pentru mine nu au fost atat de placuti, ca eram sarac si bully-it. Abia de cativa ani imi iau de toate si ma plimb pe unde am chef, deci nu pot spune ca mi-e dor de 2000-2004, cand stateam doar pe margine, si ma uitam la altii cum se bucura de viata.
Nu toti eram in strand, cu costumele alea "la fel". Nu toti aveam calculator cu jocuri in 2004.
Nu toti ne permiteam masini. Ai mei in 2002 nu si-au mai permis masina, am stat fara pana in 2008, cand abia au reusit sa puna in functiune o Dacie din aia din anii '70.
Acum fac fite la masinile care nu sunt premium, mi-e frica sa plec la drum lung fara 4-5 stele NCAP si ESP. Ma oftic daca ies in oras cu un prieten si ne imbracam la fel, din coincidenta

Fiecare cu anii lui, eu nu m-as intoarce in Romania ante-ue. Mai bine emigrez.

Mall-ul e rutina acum, intram doar sa ne rezolvam treburile
Vacantele scumpe pe la cabane de lux si prin insule, sunt moda acum.
Si city break-urile mai dese decat vizitele pe la mamaie.

Nici eu nu am avut calculator, prin 2000 + s-a facut internet cafe la noi la bloc și eram grămadă pe câte un leu..sau mergeam în vecini ca aveau "jocuri pe televizor".Și eu umblam desculță prin fata blocului și părinți prietenilor mei avea trabant și dacie, noi nu am avut niciodată dar tot mi s-au părut niște ani mai liniștiți și plăcuți.

Pe timpuri abia ne permiteam telefoane de jucarie și sa mergem intr-un parculet.

Imi amintesc si cum ma alergau cainii agresivi pe langa bloc... Cum imi doream sa am masina, dar abia aveam o bicicleta (si aia naspa)
Cum vedeam adulti prosti, dar nu le puteam spune nimic, pentru ca eram prea copil. Acum sterg pe jos cu oricine...
Pentru mine sunt doar avantaje ca am depasit anii 2000. Chiar nu prea am ce bucurii sa enumar, nici mancare buna pentru motan nu aveam, pe atunci. Mergea prin cartier si manca pe unde apuca, imi venea acasa si mirosind a sampon de la persoanele care il hraneau.
Acum eu hranesc pisicile altora, mi se aliniaza cate 5-6 in fata casei.

Parculetele erau gratis și locurile de joaca mai frumoase! Azi îi iau pe copii sa îi bandajeze dacă se impiedica cand se dau jos din leagan

Toți care suntem mai sensibili suntem nostalgici, ne aducem aminte de vremurile bune și apuse, trăim în trecut, chiar suntem blocați cu gândul și mental acolo fiindcă eram cândva fericiți și acum am fost stări angoase și puține clipe de bucurie.