E ceva rău în a fi selectiv?
Mi s-a tot reproșat că sunt prea "dur", "tranșant", că izolez de mine persoane care se poartă aiurea dpmdv.
Voi acceptați pe lângă voi persoane needucate, ori cu convingeri diferite, doar pentru că... au reușit să facă cunoștință cu voi?

Din punctul meu de vedere.

Eu m-am saturat de gunoaie și cât de mult cortizol am adunat în mine, imi vine sa explodez, incerc sa imi păstrez calmul, rațiunea dar vad ca lumea e foarte toxică, e bine sa fii precum sunt alți cu tine sau sa ignori gunoaiele ca de plâns nu ai nimănui, nu te intelege nimeni doar stie sa te judece, barfeasca atât

Ia ti pastilele

Chiar cu pretul de a ramane singur/izolat/nebagat in seama, nu obisnuiesc sa ofer atentie persoanelor cu care nu am nici o tangenta.
Nu ma intereseaza cum par in ochii lumii, imi dedic timpul persoanelor cu care am ce discuta, de la care am ce invata, si mai presus de toate - care imi impartasesc principiile.
Consider ca nu merita sa ofer sperante false.
Daca cineva se baga in seama cu mine, asteptand sa ne imprietenim, si se intampla sa observ la el atitudini, mod de gandire sau obiceiuri ce imi displac, ii spun in fata ca exista o bariera intre noi ce nu poate fi depasita.

Buna!
Nu,nu e deloc rau sa fii selectiv. Daca esti selectiv poti evita multe persoane toxice care vor sa intre in viata ta.
De obicei nu accept persoane needucate care au un limbaj grotesc si care au un comportament agresiv si nesimtit.E bine intodeauna sa ii faci sa inteleaga ca trebuie sa te respecte si sa nu se bage in intimitatea ta.

In lumea asta in care si asa e greu sa-ti faci prieteni pentru ca lumea e mai retrasa, mai conteaza sa gasesti pe cineva perfect? Daca sunteti diferiti in unele privinte nu inseamna ca nu veti gasi ceva in comun, ca nu puteti sa va petreceti timpul impreuna. Nu e o solutie sa fii singur si lumea sa aiba parerea asta despre tine, mai bine sa te perceapa ca un tip de treaba (si nu trebuie decat sa saluti pe toata lumea si sa zambesti) decat un increzut si un antisocial

Salut politicos pe toată lumea, dar asta e fățărnicie, nu contează.
Nu mi se pare greu să-ți faci prieteni, însă depinde pe unde te învârți. Eu sunt abordat de potențialii prieteni, nu trebuie să fac nimic. Decât să fiu atent la ei, să fie demni de mine
Nu am nevoie de nimic de la ei, probabil ăsta e secretul.
Și dacă ar fi să rămân singur, ce?
Tocmai am spus că nu am nevoie de nimic de la prieteni, nici măcar de ei. Mă simt bine singur, de aia și trage lumea la mine.
Dar când "prietenii" sunt genul care se fraieresc între ei, fură când au ocazia, mint, au 0 cultură (genul care merge la miting Șoșoacă), ce drec să fac cu ei? Grădiniță?
Degeaba avem în comun vârsta, jobul și 4 beri, dacă el e din categoria anti-civilizație, pe care personal aș îngrădi-o undeva în afara continentului, până când se auto-extermină prin "calitățile" ei.

Eu consideram că suntem toxici pentru ceilalți atunci când continuăm relațiile în ciuda incompatibilității, nu atunci când rupem legătura spre binele tuturor
Dar oamenii se simt discriminați, și mă blamează pentru propriile principii. Mă mir că nu m-a numit nimeni arogant, că asta mi-aș fi asumat

Eu prefer să le explic cât de ocupat pe termen lung sunt. Să se prindă singuri
Bine, datorită profesiei de mecanic, știu să mă prefac ocupat.

Nu e rau sa fii selectiv. Nu accept langa mine persoane care si-au facut un obicei din a injura de exemplu. N-am pierdut nimic prin asta si nici nu le duc dorul.
Sa saluti politicos pe toata lumea nu e fatarnicie, e bun simt. Mai mult, stai de vorba cu cine merita si cu cine iti place.

Eu caut calitate, nu cantitate. Ce as avea eu de discutat cu cineva tipic gândirii Las Fierbinți?

Nimic rău în a fi selectiv