Mie-mi lasă un gust amar filmele alea care rulează după un clişeu de prin anii '80, în care mai mereu trebuie să fie o poveste de dragoste în centrul atenţiei, ba să determine comportamentul personajului principal, ba să influenţeze finalul. N-ar fi o problemă dacă asta s-ar întâmpla doar în filmele romance, dar la fel e şi în filme de acţiune, SF, thriller, comedii, fantezie, etc.
Nu, nu mă deranjează pupatul sau scenele erotice. Contează însă ca filmul să fie bun (conform percepţiei mele).