Am raspuns asta in urma cu ceva timp, la o postare de pe "Stiinta si Filosofie":
(Sursa: Adam Ruins Everything - serial foarte interesant)
"Hai sa iti dau o provocare. Vreau sa crezi ceea ce urmeaza sa spun. Nu doar sa auzi, nu doar sa intelegi - ci sa crezi.
Este un fapt care stii deja ca este adevarat, dar intodeauna te-a coplesit asa ca l-ai evitat cat mai mult: Vei muri. Tu, persoana care citesti asta acum, vei muri.
Este dificil pana sa iti si imaginezi, nu-i asa? Stai un moment si picteaza-ti in minte un tablou despre cum e sa nu mai existi. Nu poti sa o faci. Te gandesti la intuneric - negru. Dar nu va fi negru. Nu va fi nici o culoare, pentru ca tu nu vei mai exista ca sa le percepi.
Mintea ta se retrage de la aceasta idee. Este pur si simplu incapabila sa inteleaga propria sa inexistenta, asa ca, trage concluzia, ca e imposibil sa mori - ca de fapt "vei trai pentru todeauna"... dar nu e adevarat.
Toate lucrurile se termina, orice locomotie incetineste, orice cald devine rece. Viata nu este o exceptie in aceasta enumeratie. Este doar o reactie chimica scurta care lumineaza putin intunericul, apoi, se dizolva inapoi in nimic - asa cum ti se va intampla si tie.
Corpul tau este o masinarie impecabila, compusa din mai multe sisteme fragile legate strans unul de altul, si pe parcursul vietii, fiecare sistem incepe sa se deterioreze si sa se strice. Cand unul nu mai functioneaza, desigur ca un doctor ar putea sa il repare, dar la un moment dat, vor fi prea multe erori aparute din senin, si ca o cascada de domino-uri - articulatiile tale, muschii tai, oasele tale, inima ta - intregul tau corp va da esec. Se va intampla.
Si in timp ce este greu sa intelegi acest adevar, este esential sa il accepti, deoarece fiecare moment care trece in care tu il respingi, este un moment din viata ta, atat de pretioasa, care risti sa il pierzi.
Asa ca o sa o mai spun inca o data, dar acum, te rog sa ma crezi cu toata fiinta ta: Tu, da tu - vei muri, si nu poti sa faci nimic ca sa opresti asta."
Pai, nu poti vorbi cu vamesul pentru ca tipul asta nu exista.
Si n-ai fost niciodata vreo molecula microscopica, eventual un zigot vizibil si cu ochiul liber.
Invata sa traiesti independent.
Ai putea incepe prin a scrie tot ceea ce simti si gandesti.
ar fi o metoda buna
De ce traiesc? De ce trebuie sa mor? De ce exista oamenii? De ce nu exista doar viata? De ce si moarte s-a intamplat in vietile noastre, si inca o face? Exista o viata de apoi? Daca nu exista, ce este? Voi putea simti pararea de rau cand voi muri, sau nu voi avea ocazia caci nu exista suflet? Sau exista suflet? Voi intra in rai sau iad? Dar rudele familia mea? De ce va trebui sa intru in depresie in urma suferintei plecarii unuia dintre ei? DE CE?
Deci,Dumnezeu exista. Eu asta cred. Si sper. Dar,moarte, tot de Dumnezeu a fost creata? Oare daca exista viata de apoi, de ce ne pare rau cand moare cineva drag, daca stim ca il vom revedea in viata de apoi? Poti considera asta ca si cum pleaca in Spania la capsuni, doar ca tu o sa vii la el de data asta, dar nu consideram asa. De ce?
Pai cred ca pui prea mult pret pe ceea ce nu este esential aici.
Nu te intereseaza inceputul, ci ceea ce faci pana acolo.
Si eu sunt ortodoxa, iar cu viata noastra trebuie sa facem ceva care sa conteze, sa ajute, iar noi sa respectam cat putem de mult voia lui Dumnezeu.
Tu trebuie sa te concentrezi asupra a ceea ce faci, nu asupra sfarsitului. Acela nu dureaza cat dureaza viata.
Ma refeream sa scrii in word document cu lux de amanunt tot ce te framanta si tot ce iti trece prin minte.