E frumos sa ai ceva de facut nu? Ei bine,uneori,chiar nu am ce sa fac si la ce sa ma gandesc si mintea mea incepe sa se duca,sa se piarda,pana ce atinge granitele vietii si mortii. Tot ma chinui sa vorbesc cu vamasul sa ma lase,sa aflu,ii tot explic teorii care sa ma faca vrednic de a intra acolo,sa aflu raspunsul adevarat,dar niciodata nu inzbutesc. Apoi incep sa ma gandesc ce am fost inainte sa ma nasc si acum,si ce voi fi dupa,am fost o biata molecula microscopica,care a devenit un bebelus,si acum sunt ce sunt acum. La fel si familia mea,etc. Sunt fericit ca am reusit sa trec in aceasta lume,chiar daca sunt constient cat de nenorocita e,incerc sa-mi fac viata cat mai buna. Si multumesc lui Dumnezeu ca exist, dar apoi intervine ceva...frica de moarte. Atat eu, cat si familia ma va muri candva. Ma termina psihic. Cum pot scapa de aceste mustrari?

Stii ce e moartea ca să-ți fie frica de ea? De unde știi ca după ce conștiința ta moare, nu-ți va fi mai bine? De ce să-ți fie frica de ceva ce nu știi ce e?

Am raspuns asta in urma cu ceva timp, la o postare de pe "Stiinta si Filosofie":

(Sursa: Adam Ruins Everything - serial foarte interesant)

"Hai sa iti dau o provocare. Vreau sa crezi ceea ce urmeaza sa spun. Nu doar sa auzi, nu doar sa intelegi - ci sa crezi.

Este un fapt care stii deja ca este adevarat, dar intodeauna te-a coplesit asa ca l-ai evitat cat mai mult: Vei muri. Tu, persoana care citesti asta acum, vei muri.

Este dificil pana sa iti si imaginezi, nu-i asa? Stai un moment si picteaza-ti in minte un tablou despre cum e sa nu mai existi. Nu poti sa o faci. Te gandesti la intuneric - negru. Dar nu va fi negru. Nu va fi nici o culoare, pentru ca tu nu vei mai exista ca sa le percepi.

Mintea ta se retrage de la aceasta idee. Este pur si simplu incapabila sa inteleaga propria sa inexistenta, asa ca, trage concluzia, ca e imposibil sa mori - ca de fapt "vei trai pentru todeauna"... dar nu e adevarat.

Toate lucrurile se termina, orice locomotie incetineste, orice cald devine rece. Viata nu este o exceptie in aceasta enumeratie. Este doar o reactie chimica scurta care lumineaza putin intunericul, apoi, se dizolva inapoi in nimic - asa cum ti se va intampla si tie.

Corpul tau este o masinarie impecabila, compusa din mai multe sisteme fragile legate strans unul de altul, si pe parcursul vietii, fiecare sistem incepe sa se deterioreze si sa se strice. Cand unul nu mai functioneaza, desigur ca un doctor ar putea sa il repare, dar la un moment dat, vor fi prea multe erori aparute din senin, si ca o cascada de domino-uri - articulatiile tale, muschii tai, oasele tale, inima ta - intregul tau corp va da esec. Se va intampla.

Si in timp ce este greu sa intelegi acest adevar, este esential sa il accepti, deoarece fiecare moment care trece in care tu il respingi, este un moment din viata ta, atat de pretioasa, care risti sa il pierzi.

Asa ca o sa o mai spun inca o data, dar acum, te rog sa ma crezi cu toata fiinta ta: Tu, da tu - vei muri, si nu poti sa faci nimic ca sa opresti asta."

Ai putea incepe prin a scrie tot ceea ce simti si gandesti.
ar fi o metoda buna

Ma rog, mai e si varianta raiului pe care eu si credinta mea o credem

De ce traiesc? De ce trebuie sa mor? De ce exista oamenii? De ce nu exista doar viata? De ce si moarte s-a intamplat in vietile noastre, si inca o face? Exista o viata de apoi? Daca nu exista, ce este? Voi putea simti pararea de rau cand voi muri, sau nu voi avea ocazia caci nu exista suflet? Sau exista suflet? Voi intra in rai sau iad? Dar rudele familia mea? De ce va trebui sa intru in depresie in urma suferintei plecarii unuia dintre ei? DE CE?

Deci,Dumnezeu exista. Eu asta cred. Si sper. Dar,moarte, tot de Dumnezeu a fost creata? Oare daca exista viata de apoi, de ce ne pare rau cand moare cineva drag, daca stim ca il vom revedea in viata de apoi? Poti considera asta ca si cum pleaca in Spania la capsuni, doar ca tu o sa vii la el de data asta, dar nu consideram asa. De ce?

Atunci de ce ti-e frica? Religia exact de asta a fost creata (pe langa controlarea in masa), insa tie tot ti-e frica de moarte?

Pai 99% cred ca va exista o viata de apoi, dar 1% nu e sigur sau poate chiar nu crede.

Cred ca doar faptul ca ai dubiul asta spune multe. Spune ca, adanc de tot, stii ca toate-s povesti, insa vrei sa fie adevarate pentru ca vrei sa existe viata dupa moarte, precum majoritatea crestinilor, dar hei, cine-s eu sa convertesc credinta oamenilor?

Pai cred ca pui prea mult pret pe ceea ce nu este esential aici.
Nu te intereseaza inceputul, ci ceea ce faci pana acolo.
Si eu sunt ortodoxa, iar cu viata noastra trebuie sa facem ceva care sa conteze, sa ajute, iar noi sa respectam cat putem de mult voia lui Dumnezeu.
Tu trebuie sa te concentrezi asupra a ceea ce faci, nu asupra sfarsitului. Acela nu dureaza cat dureaza viata.

Ma refeream sa scrii in word document cu lux de amanunt tot ce te framanta si tot ce iti trece prin minte.

Ai 3 de X, mergi mai departe in Iad, pacatele tale nu o sa fie iertate. Nu iti mai faci mustrari de constiinta daca nu le mai vrei, e simplu. Din moment ce tu ti le creezi, tot tu trebuie sa le pui stop.

Pai, nu poti vorbi cu vamesul pentru ca tipul asta nu exista.
Si n-ai fost niciodata vreo molecula microscopica, eventual un zigot vizibil si cu ochiul liber.
Invata sa traiesti independent.